Drogurile în Lumea Adolescentină

Introducere

Actualitatea. Lumea actuală presupune multe solicitări faţă de tinerii adolescenţi care devin aşa numiţii sclavi ai dependenţei de droguri. Rolul social, mediul, împrejurările anevioase, absenţa sprijinului, grijei şi controlului parental, formează alternative minime de a face studii sau de a obţine un post de muncă decent şi profitabil. Astfel ei ajung să recurgă la acţiuni inverse celor binevenite şi anume cele care fac viaţa mai puţin ostentativă, frecvent fiind consumul de droguri.

Drogurile devin totodată, un procedeu de a se include tot mai activ în viaţa matură, de a se simţi experimentaţi, chibzuiţi, de a poseda deja o gândire serioasă, de a lua singur decizii importante. La fel un mijloc de întărire a eului propriu.

Implicându-se în grupul de semeni, ,,cei similari”, adoptând o idee comună, ,,interdicţia socială”, adolescenţii participă direct la o negare a unei altei realităţii, şi, crează o lume a lor, lumea pe care o stăpânesc.

Antipatia, ostilitatea faţă de familie se intensifică, ei preferând un mediu nou, optim, care de fapt se află sub semnul stigmatizării părinţilor, de ce mai multe ori făcând-o intenţionat.

Sociabilitatea slabă în familie, starea sufletească extrem de apăsătoare, apatia, încăpăţânarea, monotonia zilnică sau dimpotrivă golul lăuntric, absenteismul sau performanţele scăzute în învăţătură, solitudinea devin factorii fundamentali de formare a dependenţei.

Ceea ce este echivalent cu absenţa problemelor de orice gen, diminuarea anxietăţii, deprimării frecvente datorate vârstei, posibilităţii de a face faţă situaţiilor dure, sunt drogurile-ele dezvoltă percepţia vizuală, auditivă, kinestezică şi exlud ceea ce a fost dureros, acea suferinţă morală, acele mecanisme ridicole de apărare continuă contra înfrângerilor, pierderilor sufleteşti, ameninţărilor. La fel, înlăturarea culpei personale, angoasei, fricii, creşterea motivaţiei personale şi capacitatea de a-şi concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop, voie bună.

Adolescenţii se identifică cu astfel de sintagme ,,nu e treaba mea/ nu mă interesează/ nu am chef/ nu vreau” sau ,,ce le pasă/ nimeni nu mă observă/ nimănui nu-i face rău”. Prin urmare, individual ei exclud obligaţiunile, responsabilităţile şi alternativele de rezolvare a chestiunilor complicate din viaţă.

Stabilirea unor posibilităţi de recuperare a dependenţei de droguri, devine o intervenţie de prim ordin, odată ce adolescenţii favorizează întregirea şi predispunerea tot mai sporită spre consumul de droguri.

Cercetarea prezintă studierea portretului psihologic complex al adolescentului consumator de droguri în scopul asigurării dezvoltării armonioase continue a acestuia, ţinând cont totodată de mijloacele fundamentale, factorii, procesul de formare/ de extindere a dependenţei, procedeele de diminuare, strategiile de eficientizare şi de readucere la lumea normală a adolescenţilor.

Obiectul cercetării îl constituie caracteristicile personalităţii adolescenţilor consumatori de droguri şi legătura acestora cu mediul social.

Scopul cercetării constă în determinarea influenţei caracteristicilor personalităţii adolescenţilor consumatori de droguri şi legătura acestora cu mediul social.

Ipotezele :

I 1- presupunem că există o corelaţie între caracteristicile personalităţii adolescenţilor consumatori de droguri şi legătura acestora cu mediul social.

I 2- presupunem că există o diferenţă semnificativă dintre caracteristicile personalităţii adolescenţilor consumatori de droguri şi legătura acestora cu mediul social faţă de adolescenţii cu comportament social decent.

Obiectivele cercetării:

O1 Studierea literaturii de specialitate a problemei globale a drogurilor;

O2 Delimitări conceptuale privind drogurile în lumea adolescentină, rolul parental şi social;

O3 Elaborarea ipotezelor;

O4 Selectarea metodelor necesare cercetării;

O5 Identificarea eşantionului experimental;

O6 Aplicarea pe eşantionul supus cercetării a scalei de măsurare a relaţiilor interpersonale ;

O7 Formularea concluziilor generale în baza datelor obţinute.

Metodele de cercetare:

1. Empirice: experimentul (de constatare, de formare, de control), testul, chestionarul, ancheta.

2. Statistico-matematice: calcularea mediei, corelaţia (r)

Baza experimentală:

A constituit-o instituţia: IMSP Dispensarul Republican de Narcologie din or. Chişinău. Acţiunile experimentale au fost întreprinse pe un eşantion de 15 adolescenţi dependenţi de droguri şi 15 adolescenţi cu comportament social decent între vârsta de 18-22 ani.

Termeni-cheie : dependenţă, droguri, rol social şi adolescenţi.

Structura cercetării : Lucrarea se constituie din introducere, două capitole, concluzii, recomandări şi bibliografii.

Capitolul I. Delimitări conceptuale privind drogurile în lumea adolescentină

1.1. Drogurile o problemă globală

În literatura de specialitate dependenţa de droguri este definită ca o stare psihică şi uneori fizică, ce se caracterizează prin convulsii, acestea încetând numai după administrarea drogului. Dependenţa are trei forme : toleranţa, obişnuinţa şi dependenţa. Toleranţa este o formă fizică de dependenţă, care se declanşează când organismul se obişnuieşte cu drogul / medicamentul şi necesită o cantitate mai mare pentru a îndeplini acelaşi efect farmaceutic. Aceasta situaţie se înrăutăţeşte, atunci când anumite droguri şi substanţe farmaceutice sunt folosite în cantităţi mari pe o perioadă mai îndelungată. Primele semne sunt : dureri de cap, nelinişte, transpiraţie, insomnii, dar ele pot varia de la o substanţă la alta şi de la un individ la altul.