Cauze și consecințe ale insuccesului școlar în ciclul primar

CAPITOLUL I NOȚIUNI INTRODUCTIVE

1.1 IMPORTANȚA TEMEI

Generații după generații de învățători și de elevi s-au format și au format pe cele care le-au succedat acumulând o experiență cu totul deosebită în domeniul instruirii.

Formarea este o sarcină complexă care implică o mare răspundere și trebuie realizată fără rebuturi sau pierderi de valori umane. Îndeplinirea acestei misiuni nobile, cu dezideratul său major de a ameliora progresiv capacitatea de adaptare a omului la cerințele impuse de complexitatea și mobilitatea vieții sociale, revine în primul rând școlii, respectiv cadrelor didactice.

Absența sau diminuarea capacității de adaptare duce inevitabil la multiplicarea eșecurilor, la fenomene de inadaptare. Formarea capacității de adaptare la diverse situații de viață este condiționată de găsirea modalităților optime de instruire și educare, în conformitate cu noile cuceriri ale științei contemporane.

Pentru ca modalitățile de învățământ să fie reale și eficiente, se impune totodată și modernizarea formelor de organizare a activității instructiv-educative, schimbarea concepției cadrelor didactice despre învățământ, modernizarea evaluării randamentului școlar, schimbarea relației profesor-elev.

În epoca modernă, copilul devine foarte repede școlar. Adesea, de la trei ani începe să frecventeze grădinița și neapărat la vârsta de șapte ani intră în școala primară.

De aceea, începând cu primele clase, învățătorul trebuie sa îi facă pe elevi să înțeleagă că vor lua parte la muncă social-utilă, că vor produce bunuri necesare economiei noastre naționale, iar pentru aceasta este nevoie de tineri cu simțul răspunderii față de muncă și calitățile acesteia.

Prelungirea crescândă a școlarității face ca astăzi un sfert din viața umană să fie practic consacrată învățării sistematice.

Pentru pregătirea elevilor, pentru calitatea cunoștințelor însușite, precum și pentru trăinicia priceperilor și deprinderilor pe care și le formează un copil, pentru întreaga muncă de învățătură, răspunde în primul rând școala. Acesteia îi revine sarcina să stabilească și să aplice cele mai eficiente măsuri care să duca la continua îmbunătățire a procesului instructiv-educativ a activității elevilor, ajutându-i să se ridice la un nivel înalt de pregătire ,potrivit cerințelor actuale ale societății noastre.

Școala trebuie să pregătească și să asigure reușita școlară a elevului, să prevină și să combată efectiv și nu doar formal pierderile școlare. A spune că educația trebuie neapărat să se întemeieze pe studiul faptelor sociale nu ar fi suficient.

"Învățământul conține un spirit exprimat în programe, în materiile de studiu, în metode și un corp, o structură materială care exprimă parțial spiritul, dar și reacționează asupra lui, punându-și câteodată pecetea pe spirit și opunându-i temporal limitele sale." (Hallwachs, 1997)

Educația în epoca noastră, ca în orice epocă din trecut, urmărește să introducă copilul într-o societate determinantă. Acest fapt presupune o adaptare la trecutul acestei societăți, la moștenirea materială și spirituală transmisă din generație în generație. Faptul postulează de asemenea, o pregătire pentru exigențele timpului prezent.

Orice educație prezintă deci un element permanent și unul tranzitoriu, unul vechi și altul nou. Trebuie să te adaptezi epocii tale, dar în același timp, să fii adaptat tuturor epocilor.

"Epoca contemporană se caracterizează prin fapte și trebuințe comune întregii lumi civilizate și, deși există o tendință tot mai accentuată spre uniformizare, nu este mai puțin adevărat că fiecare țară păstrează caractere proprii, exigențe particulare, o filozofie socială predominantă. Intenția noastră nu este de a face un inventar sociologic al epocii noastre, ci numai de a atrage atenția asupra schimbărilor profunde care au afectat lumea și asupra succesiunilor rapide". (Nicola, I., 1996, p. 237)

În ultimii ani s-a remarcat o tendință tot mai mare de creștere a numărului de elevi care nu fac față exigențelor școlare.

Una din cele mai complexe și mai dificile probleme pedagogice contemporane, care necesită un studiu temeinic și multilateral, o reprezintă insuccesul la învățătură.

O acțiune pedagogică eficientă în acest domeniu, ca de altfel și în celelalte domenii ale muncii instructiv-educative, este legată de cunoașterea amănunțită a elevilor, a particularităților individuale ale acestora, a felului cum fiecare evoluează din punct de vedere școlar. Pentru a putea conduce bine un copil, trebuie să îl înțelegi bine. Este necesar ca el să prevadă nu numai greutățile întâmpinate de elev, ci să cunoască totodată și posibilitățile lor, baza reală de învingere a dificultăților, precum și reacția afectivă care va apărea la fiecare dintre ei ca urmare a neajunsurilor întâmpinate.