Dezvoltarea personalității în învățământul primar

ARGUMENT

Personalitatea este calitatea cea mai valoroasă pe care individul și-o însușește prin autocunoaștere,prin efort propriu,prin dorința de a se autodepăși.

Fiecare om are personalitatea sa.Caracteristicile personale sunt observate încă de la copiii mici.Bazele personalității se pun încă de la vârsta preșcolară,atunci când se conturează trăsăturile de caracter și cele temperamentale.

Personalitatea este,în esență,un termen extins,care este folosit în viața cotidiană.

Ceea ce este omul, ce gândește că este el, ce dorește să fie, ce gândește despre alții, ce crede el că ceilalți gândesc despre el reprezintă elemente sau un mod particular de a se integra și acționa ca atare. În relațiile interpersonale este important doar modul cum omul se manifestă în realitate, ci cum se comportă el in contact cu cei din jur. Cu alte cuvinte este important să avem în vedere acele caracteristici care se exteriorizează.

Am ales această temă deoarece am vrut să îmi răspund la unele întrebări și anume:„De ce acționăm,judecăm sau percepem anumite lucruri într-un anumit fel? Ce-i face pe cei apropiați nouă(frați,surori) să fie diferiți față de noi,dacă au crescut în același mediu?Justificările pe care le obținem duc la trei concepte și anume: structură,proces,dezvoltare.În urma documentării specifice am dobândit un mic bagaj de informații pentru anevoioasa și continua menire de a cunoaște personalitatea.

Intrarea în școală reprezintă un eveniment important în viața copilului.Apariția învățătorului,a unui program,a unor noi sarcini(temele pentru acasă,învățarea) ajută la dezvoltarea personalității,a proceselor psihice.Personalitatea comportamentelor acestuia impune sarcini complexe pentru cadrul didactic.Pentru o bună desfășurare a procesului instructiv-educativ,este necesar să se cunoască temperamentele,aptitudinile elevilor.Elevul se implică în activitatea de învațare nu doar cu memoria sau atenția sau doar cu gândirea,ci și cu o altă structură psihică și anume personalitatea.

Recunoașterea,afirmarea și aprecierea primelor aptitudini reprezintă un interes deosebit pentru cadrul didactic.Anumite activități pot identifica aptitudini,iar școala are datoria să ofere aceste activități astfel încât școlarul de vârstă mică sa își poată manifesta aceste aptitudini.

Contactul școlarilor mici cu literatura le oferă o multitudine de exemple și modele de viață.Datorită dezvoltării logice,a capacității de judecată ia naătere concpția dspre lume și viață,se formează capacitatea de a-și planifica activitatea,de a-și dirija comportamentul.

De multe ori când se invocă „personalitatea copilului",se vorbește depre cu totul altceva:încăpțânare, neputința părintelui de a comunica cu propriul copil,nerăbdare,toleranță,reacții adaptative distincte, etc. Acestea nu sunt calități sau defecte, însă părinții se referă la ele ca și cum ar fi. Atunci ei încep lupta cu o parte dintre trăsăturile copilului,să caute să le schimbe iar rezultatul este dezamăgitor atunci când nu pot.Copiii trebuie ajutați deoarece în unele cazuri,părinții sunt cei care fac greșeli în educarea lor.În aceste cazuri,copiii sunt nehotărâți în ceea ce privește binele și răul,au un comportament neechilibrat,nu pot lua decizii în anumite situații. .

Să ținem cont de nevoile copilului,să-l respectăm ca individ distinct, cu nevoile si dorințele sale, cu preferințele și atitudinile sale reprezintă un mod de a-i permite să îsi dezvolte personalitatea într-un cadru armonios.

Personalitatea este unică.Sesizăm asemănări între oameni,însă constatăm că dispun de unele însușiri care îi deosebesc de cei din jurul lor.

De asemenea,stima de sine reprezintă un element important al personalității,La noi în țară se insistă foarte mult pe cultivarea stimei de sine.Trebuie să acordăm o mai mare atenție formării elevilor.A ridica nivelul stimei de sine înseamnă a-i ajuta pe școlarii mici să își formeze o imagine de sine pozitivă.Această imagine îl va ajuta să își păstreze stabilitatea. Ceea ce la prima vedere poate însemna un aspect negativ de comportament nu reprezintă decât o etapă normală,obișnuită de câștigare,de întărire și stabilizare a identității sale.

De aceea consider că este important să știm cum este elevul nostru,să îl cunoaștem din punct de vedere al personalității sale și să facem efortul de a găsi o cale de comunicare chiar dacă personalitatea lui este diferită de a noastră.

Lucrarea de față este structurată în trei capitole,din care primele două tratează probleme teoretice cu privire la personalitate,la metodele de cunoaștere a personalității,iar în ultimul capitol am abordat stima de sine,un factor important în dezvoltarea personalității.În cadrul ccercetării am prezentat obiectivele,ipotezele de lucru,am aplicat elevilor de la clasa a III a un chestionar(Scala Rosenberg) și testul sociometric,comparând rezultatele pentru a identifica nivelul stimei de sine.În urma rezultatelor obținute,am întreprins o serie de activități în cadrul orelor de Consiliere și orientare,activități bazate pe jocul didactic cu scopul de a dezvolta stima de sine a școlarilor de vârstă mică.