Psihopedagogie

1. INTRODUCERE

În prezent, alegerea unui drum de viaţă, care să asigure şi să răspundă tuturor exigenţelor legate de integrarea socio-profesională a individului, de dezvoltarea şi valorizarea sa pe planuri multiple, a devenit una dintre preocupările majore ale tuturor membrilor societății noastre și în special a copiilor din clasa a 8-a. Societatea contemporană, în dezvoltarea sa accelerată, a complicat foarte mult luarea celei mai bune decizii privind alegerea sau schimbarea carierei, atât în funcţie de interesele, motivaţiile, aptitudinile personale, cât şi de cerinţele reale ale pieţei muncii. Alegerea, ocuparea dar şi păstrarea unui loc de muncă, devine din ce în ce mai dificilă în actualul context economic, depăşind de multe ori posibilităţile individului, care are nevoie de tot mai mult sprijin. Această nevoie de sprijin o resimţim fiecare dintre noi în anumite momente de viaţă. Problema nu este de fapt nouă. Pentru ca acest sprijin să fie eficient, de-a lungul anilor au fost elaborate diverse teorii legate de orientarea şi consilierea în carieră, bazate pe dezvoltare personală ,autocunoaştere şi identificarea punctelor forte, stabilirea scopurilor, a planurilor de viitor privind cariera, precum şi a modalităţilor concrete de realizare a acestora. Deşi aceste teorii şi-au dovedit eficienţa în perioadele respective, dinamica dezvoltării sociale, schimbările în domeniul muncii ca urmare a dezvoltării tehnologice, diversificarea cerinţelor angajatorilor, transformări proprii a persoanelor, legate de mentalitate, interese şi motivaţii, fac ca multe dintre acestea să devină tot mai puţin adecvate contextului actual, fiind deci necesară revizuirea şi readaptarea lor la noile cerințe ale unei societăți din ce în mai dinamice, atât din punct de vedere economic, cât și social.

2. SCURT ISTORIC

De fapt nevoia de sprijin nu este nouă, primele activităţi de evaluare şi selecţie psihologică fiind iniţiate de către Alfred Binet încă din 1900, acesta realizând în colaborare cu psihiatrul Simon, în 1905, primul test mental de depistare a copiilor cu dificultăţi şcolare. În România începuturile activităţii de orientare profesională sunt legate de înfiinţarea, după primul război mondial, a primelor Laboratoare psihotehnice la Universităţile din Cluj ( Fl. Ştefănescu-Goangă ) şi București ( C. Rădulescu-Motru ). Acestea s-au transformat ulterior în Institute psihotehnice, exemplul lor fiind preluat şi de centrele universitare din Iaşi şi Timişoara. Principala lor activitate viza orientarea şi selecția profesională a persoanelor care să corespundă cel mai bine cerinţelor unei anumite profesii. Ca urmare a rezultatelor obţinute, apar apoi primele laboratoare psihologice, din afara mediului universitar, la Societatea de Tramvaie Bucureşti (1926), la Căile Ferate Române (1936), precum şi la alte întreprinderi. Până în 1940,activitatea Institutelor Psihotehnice şi a Oficiilor de Orientare Profesională aflate în subordinea Ministerului Muncii promovează din plin activitatea de selecţie şi orientare profesională. După 1945, aceste preocupări au intrat în regres o perioadă lungă de timp, excepţie făcând laboratoarele psihologice din transporturi care, fără întrerupere, funcţionează şi în prezent.

Treptat, apar şi se dezvoltă Laboratoarele de psihologie industrială, unde specialiştii au realizat activităţi legate de orientarea şi selecţia profesională, dar în acelaşi timp şi studii teoretice, care au contribuit la dezvoltarea psihologiei muncii şi a celei organizaţionale. Începând cu anul 1960, această activitate cunoaşte o nouă ascensiune prin apariţia Laboratoarele de Orientare Şcolară şi Profesională ( OŞP ) aflate în subordinea Inspectoratelor Şcolare şi a Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, cu sediul la Casa Corpului Didactic. În ciuda rezultatelor obţinute, activitatea acestora cunoaşte o perioadă de regres, fiind apoi reluată după 1990, pe noi coordonate. Constituirea Centrelor de Asistenţă Psihopedagogică ( CAPP ) organizate pe structura vechilor laboratoare de OŞP, precum şi a Cabinetelor Şcolare şi Interşcolare de Asistenţă Psihopedagogică, a dus la dezvoltarea activităţii de asistenţă psihopedagogică şi consiliere profesională. În paralel şi în strânsă legătură cu acţiunile din învăţământ, în urma evaluării situaţiei din România de către experţii Băncii Mondiale (1992-1993), se constată necesitatea implementării unui sistem coerent de informare şi consiliere profesională, de nivel European, care să se adreseze atât elevilor, tinerilor cât şi adulţilor. Această acţiune, a fost realizată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Tineretului şi Sportului, în cadrul proiectului cofinanţat de Banca Mondială RO 3849 "Ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială", subproiect "Informare şi consiliere privind cariera".