Euharistia - Hrana nemuririi

Tainele sunt porţi ale harului şi ale Împărăţiei lui Dumnezeu. O Taină este totdeauna „un eveniment în Biserică, prin Biserică şi pentru Biserică. Orice Taină se răsfrânge asupra tuturor credincioşilor. Orice botezat şi pecetluit cu Taina Sfântului Mir, este o naştere în Biserică ce se împodobeşte cu încă un membru, orice iertare, dezlegare aduce pe penitent în Biserică.

Dacă harul Sfintelor Taine este după învăţătura ortodoxă acel fluid al întâlnirii şi comuniunii spirituale personale mereu noi a lui Hristos în Duhul Sfânt cu credinciosul, în Biserică, atunci prin orice act sacramental Biserica, se împărtăşeşte de prezenţa şi viaţa lui Hristos, care lucrează din ea, şi în ea tainele şi mântuirea noastră în general.

Fiecare Taină este prilejul unei reînnoite chemări şi pogorâri a Duhului Sfânt peste Biserică, care-L cheamă prin epicleză, căci fiecare taină îşi are epicleza sa, şi peste credinciosul pentru care Biserica îl cheamă şi îl împărtăşeşte prin Taina respectivă şi prin aceasta o mereu alta şi noua întâlnire a Bisericii cu Hristos, precum şi o noua dăruire a lui Hristos Bisericii, în Duhul Lui.

Ca adancime a misterului, Sfînta Euharistie nu este egalata de nici una din celelalte Sfînte Taine savarşite în Biserica, caei ea eonsta nu numai din prefacerea suprasensibila a materiei de jertfa - painea şi vinul - în trupul şi în sângele lui Hristos, ci pe insuşi Iisus Hristos, ca Acela ce leaga direct pe om de Dumnezeu, prin întroducerea în sanul Sfîntei Treimi a naturii umane indumnezeite. Caci, fiind El Persoana divina. la Inaltarea şi şederea Lui de-a dreapta Tatalui, a luat cu El şi natura umana desavarşita şi indumnezeita de EL. Dar ridicandu-se la Tatal, Iisus Hristos a ramas şi pe pamant tot prin Euharistie, caci EL a spus Apostolilor: "Nimeni nu s-a suit la cer tara numai Cel ce s-a coborat din cer, Fiul Omului care este în cer", şi "lata Eu sunt eu voi în toate zilele, pana la sfirşitul veacurilor". Putem spune aşadar ca Euharistia este punctul de întaInire şi de sudare a omului de Dumnezeu şi a lui Dunmezeu de om, ea capa.tand astfel dimensiuni fara de margini, prin ea legandu-se marginitul de nemarginit, temporalul de infinit, nedesavarşitul de desavarşit

Taina Sfîntei Euharistii sta alaturi de Taina Întruparii Logosului şi de Taina Sfîntei Treimi - aceste trei Sfînte Tame fiind cele mai mari şi mai nepatrunse taine ale credîntei creştine. "Caci Sfânta Treime se face cunoscuta deplin lumii, prin întruparea Cuvantului lui Dumnezeu, iar Sfanta Euharistie actualizeaza pana la sfarşitul veacurilor jertfa mantuitoare, indumnezeind pe credincioşi.

"Biserica afinna şi o impartaşire de Hristos eel jertfit şi inviat în viata viitoare, pe care o anticipeaza impartaşirea în timpul de acum cu acelaşi Hristos. în aceasta impartaşire eterna se încheie iconomia mantuirii ca unire eterna a oamenilor cu Dumnezeu în Hristos. Euharistia în viata de veci este, ca încoronarea iconorniei dumnezeieşti, acea unire desavarşita între creatiune şi Hristos, în care "Dumnezeu va fi totul în toate"

Sfânta Euharistie este cea mai mare minune ce se produce an, şi se va produce pana la sfărşitul veacurilor, pe pământ. Căci daca ştim şi credem ca Mântuitorul aduce vederea, ungându-i cu tina ochii celui ce nu văzuse vreodată lumina soarelui, ca de ştergarele purtate de Sfântul Apostol Pavel fug îngroziţi demonii, ca umbra Sfântului Apostol Petru vindeca bolnavii (F. Ap. 19, 11-12 urm.), daca ştim deci ca materia primeşte puteri de la Dumnezeu, nu ştim cum materia primeşte pe insuşi Dumnezeu, pe Iisus Hristos.

Modul prefacerii pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Iui Iisus Hristos nu este explicat în Sfânta Scriptura, totul rămâne mister şi "aşa va fi până la sfârşitul veacurilor, pana când trupurile noastre nu-şi vor putea asimila Trupul Domnului decât mâncând pâinea ce se poate manca şi bând vinul ce se poate bea"

Aşadar, trebuie raţiune şi credinţa pentru a primi adevărul Euharistiei. Mai trebuie şi voinţă. Pentru că, pentru cei ce nu vor să înţeleagă, nici credinţa, nici raţiunea nu le pot ajuta.

Ei vor putea respinge minunea Euharistiei, ca şi toate celelalte minuni, indiferent de modul săvârşirii lor; şi anume daca Dumnezeu ar fi făcut minuni prin acte exclusiv umane, ca un medic de exemplu, El ar fi zis: iata ca facem şi noi, ştiinţific, aşa "minuni"!

Şi dacă Dumnezeu ar fi făcut minuni prin acte exclusiv dumnezeieşti, El ar fi zis: nu-i credibil, căci aceste minuni sunt împotriva raţiunii nu putem experimenta minunea! Prin urmare, cum ar fi trebuit să facă Dumnezeu minunile pentru ca oamenii să creadă în ele? Cum? Aşa cum le-a făcut! Concluzia este ca cei ce nu cred în minunile lui Dumnezeu, nu ştiu nici ei cum ar fi trebuit să se facă minunile ca să le poată crede!