Aspecte ale Limbii Romane in Revista Limba si Literatura Romana in Perioada 2000-2004

Imagine preview
(10/10 din 2 voturi)

Aceasta disertatie trateaza Aspecte ale Limbii Romane in Revista Limba si Literatura Romana in Perioada 2000-2004.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 71 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Matei Pamfil

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Romana

Cuprins

INTRODUCERE
INDICE BIBLIOGRAFIC
CAPITOLUL I. MORFOLOGIA pag.1
1.1 Cazul pag.1
1.1.1 Stabilirea cazului pag.1
1.1.2 Cazul vocativ pag.3
1.2 Verbul pag.5
1.2.1 Verbele active pronominale pag.5
1.2.2. Flexiunea verbului pag.7
1.2.3 Locuţiunile verbale pag.8
1.2.4 Verbul auxiliar “a” pag.10
1.3 Articolul pag.10
1.3.1 Articolul a pag.10
1.3.2 Reguli de folosire a articolului hotărât pag.13
1.4 Pronumele pag.14
1.4.1 Pronumele şi adjectivul posesiv pag.14
1.4.2 Pronumele personal de politeţe pag.15
1.4.3 Pronumele demonstrativ pag.17
1.5 Aspecte privind părţile de vorbire pag.17
1.5.1 “Ca” şi “Decât “ pag.17
1.5.2 Conjuncţia pag.19
1.5.3 Prepoziţia pag.21
1.6 Articolul în Limba Română pag.22
1.6.1 Acordul în caz pag.22
1.6.2 Acordul în gen şi număr pag.23
1.6.3 Atributele substantivale / pronominale în genitiv pag.25
1.6.4 Construcţii cu numerale pag.26
CAPITOLUL II. SINTAXA pag.28
2.1 Sintaxa propoziţiei pag.28
2.1.1 Caracteristicile sintactice ale tipurilor de
construcţii ale verbului „a (se) părea” pag.29
2.1.2 Predicatul pag.32
2.1.3 Complementul pag.36
2.1.4 Analiza gramaticală a propoziţiei pag.38
2.2 Sintaxa frazei pag.40
2.2.1 Analiza sintactică a frazei. Dificultăţi pag.40
2.2.2 Etape şi criterii în analiza sintactică a frazei pag.44
2.2.3 Circumstanţele introduse prin “Dacă” pag.45
2.2.4 Propoziţia circumstanţială concesivă si propoziţia
circumstanţială consecutivă pag.47
2.2.5 Incidenţa pag.49
2.3 Topica pag.51
CAPITOLUL III. SINTEZĂ ASUPRA PREOCUPĂRILOR
PRIVIND LEXICOLOGIA ŞI SEMANTICA pag.55
3.1 Lexicologie pag.55
3.2 Semantică pag.60
CONCLUZII

Extras din document

CAPITOLUL I

MORFOLOGIA

1.1 Cazul

1.1.1 Stabilirea cazului

Pentru că stabilirea cazului constitue una dintre cele mai mari dificultăţi gramaticale, Gabriela Pană-Dindelegean atrage atenţia asupra construcţiilor celor mai expuse soluţii greşite de analiză, explicând cauzele apariţiei diverselor tipuri de greşeli:

a) Marcarea cazului în forma primului element al grupului nominal

Ex.: „plecarea blândului şi iubitului nostru prof esor”;

b) Dubla posibilitate de exprimare a cazurilor: sintetică şi analitică; omonimia mărcilor „a”, articol, „a”, prepoziţie. Spre exemplu, în construcţia „acest studiu al profesoarei”, forma genitivului se realizează prin două mărci sintetice (desinenţa

„-e” + articolul hotărât legat „-i”) şi printr-una analitic (articolul genitival „al”). În cazul unor pronume sau al unor adjective pronominale cu valoare cantitativă nedefinită este posibilă alegerea, în variaţie liberă, fie a construcţiei cauzale (flexionare), fie a celei analitice (prepoziţionale):

Ex.1: „plecarea multora din clasă” – „plecarea a mulţi din clasă”.

Ex.2: „contra câtorva dintre noi” – „contra a câţiva dintre noi”.

c) Omonimia formelor cauzale

1. Omonimia genitiv-dativ se rezolvă în interiorul limbii, pe baze sintactice: genitivul are ca regent un substantiv sau un pronume, în timp ce dativul are ca regent un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjecţie. Prepoziţiile: graţie, mulţumită, datorită, conform, potrivit cer dativul, iar prepoziţii ca: asupra, contra, împotriva, dedesuptul sau locuţiuni ca: în ciuda, din cauza, în locul, în afara cer genitivul.

În construcţia „elevi iubitori al literaturii” suntem puşi în faţa unei excepţii de la construcţia generală a genitivului, aşa-numitul genitiv al adjectivului¹, datorită faptului că are ca regent adjectivul iubitori.

2. Omonimia nominativ-acuzativ se rezolvă prin funcţiile sintactice diferite îndeplinite de cele două cazuri.

În construcţii de tipul: „Nu-mi merge afacerea”, „Mă amuză ideea”, substantivele subliniate stau în niminativ şi nu în acuzativ, funcţia lor sintactică fiind aceea de subiect.

În construcţia „Apariţia lucrării reprezintă/constitue un succes”, substantivul succes stă în czul acuzativ, deosebindu-se de construcţia: „Apariţia lucrării este/înseamnă un succes, unde acelaşi substantiv stă în nominativ.

d) Sinonimia construcţiilor

În construcţiile: „cartea lui”; „cartea-i” şi „Cartea sa a stârnit interes”, relaţia de posesie este exprimată prin părţi de vorbire diferite ( pronume personal, adjectiv posesiv) şi prin forme cazuale diferite (genitiv, dativ, nominativ). Aşadar, orice identificare de caz şi orice construcţie de grup nominal obligă vorbitorul la o exprimare destul de atentă, examinare care nu se poate face în afara cunoaşterii perfecte a regulilor de construcţie şi de utilizare a cazurilor în limba romaână, precum şi a cunoaşterii sintaxei părţilor de propoziţie.²

Referitor la construcţia genitivală, se atrage atenţia asupra faptului că înaintea unui numeral cardinal care însoţeşte un substantiv în genitiv se foloseşte prepoziţia „a”, nu articolul posesiv-genitival.³

Fisiere in arhiva (1):

  • Aspecte ale Limbii Romane in Revista Limba si Literatura Romana in Perioada 2000-2004.docx