Jocul in Dezvoltarea Creativitatii Copilului Prescolar

Imagine preview
(6/10 din 7 voturi)

Aceasta disertatie trateaza Jocul in Dezvoltarea Creativitatii Copilului Prescolar.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 168 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Mariana Momanu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Romana

Cuprins

ARGUMENT
CAPITOLUL I JOCUL - DOMINANTĂ A VÂRSTEI PREŞCOLARE
I.1. Literatura de specialitate despre joc
I.2. Aspecte psihologice privind jocul
I.3. Jocul – principala metodă şi procedeu instructiv – educativ utilizat în grădiniţă
CAPITOLUL II CREATIVITATEA LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ
II.1. Definirea conceptului de creativitate
II.1.1. Creativitatea ca proces
II.1.2. Creativitatea ca produs
II.1.3. Creativitatea ca potenţial
II.1.4. Creativitatea ca trăsătură de personalitate
II.2. Specificul manifestării creativităţii la vârsta preşcolară
CAPITOLUL III RELAŢIA DINTRE STIMULAREA TREBUINŢELOR DE PROGRES ŞI AMPLIFICAREA POTENŢIALULUI CREATIV – STUDIU APLICATIV
III.1. Metodologia cercetării
III.1.1. Ipoteza şi obiectivele studiului aplicativ
III.1.2. Eşantionul şi etapele studiului
III.2. Investigarea fluidităţii, flexibilităţii şi originalităţii
III.3. Trebuinţa de cunoaştere, strategia didactică şi potenţialul creativ
III.4. Atitudinea adultului faţă de copil şi jocul său şi potenţialul creativ al copilului
III.5. Desfăşurarea activităţilor liber-alese şi a activităţilor de dezvoltare personală într-un spaţiu estetic şi educativ, premisă a creativităţii
III.6.Un program de antrenament creativ
III.7. Etapa finală a studiului aplicativ
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE

Extras din document

MOTTO:

„Legenda Meştereului Manole ne dezvăluie esenţa creaţiei. Creaţia este legea însăşi a vieţii spirituale a omului, atacul creaţiei este autotelic ca şi jocul: raţiunea sa de a fi se află în el însuşi.”

V. Pavelcu

ARGUMENT

Mai mult ca oricând, educaţia are ca dezidirat fundamental pregătirea copilului pentru viaţă, pentru cerinţele concrete, reale, existente şi viitoare legate de activitatea profesională, de viaţa socială şi culturală. Idealul educaţional românesc vizează formarea personalităţii autonome şi creative, a acelei personalităţi care să anticipeze viitorul, să transforme prezentul în direcţia anticipărilor sale, să descopere şi să rezolve situaţii împreună cu ceilalţi. Problema creativităţii a preocupat numeroşi cercetători, psihologi, practicieni, în domeniul educaţiei, impresionaţi de valoarea acestei capacităţi care învăluie persoana şi comportamentul unor indivizi creatori. Creativitatea continuă să preocupe, nu pentru că eforturile de până acum au fost sterile, ci pentru că potenţialul creativ reprezintă una din avuţiile cele mai complexe şi mai misterioase, iar educarea lui în vederea manifestării prin comportamente creatoare, unul din cele mai îndrăzneţe şi mai înalte obiective. Astfel, marea majoritate a specialiştilor consideră creativitatea ca fiind o trăsătură definitorie pentru existenţa individuală şi pentru evoluţia societăţii. Fiecare om dispune, printre celelalte potenţialităţi, de un potenţial creativ. Problema transformării lui în trăsătură de personalitate este încă controversată. Sunt unii teoreticieni care consideră potenţialul creativ ca o forţă autopropulsivă, iar alţii consideră că nivelul creativităţii depinde numai de calitatea acţiunilor creative.

Pornind de la modelul bifactorial al creativităţii elaborat de P. P. Neveanu, care interpretează creativitatea ca interacţiune specifică a vectorilor creativi (motivaţie, trăiri afective, atitudini creative) cu sistemele operaţionale (logice, euristice, procese imaginative, atitudini creative) s-a ajuns la relevarea faptului că datoria educatorului este de a-l instrumenta pe copil, începând cât se poate de timpuriu, cu operaţii generative, dar şi de a-i stimula trebuinţele de dezvoltare, motivaţia cognitivă, aspiraţiile înalte şi, de ce nu, nonconformismul practic. Însă, forţele creative ale preşcolarului se formează şi se dezvoltă numai în climatul ludic şi de aici importanţa jocului în dezvoltarea creativităţii copilului preşcolar şi importanţa temei alese de mine „Jocul în dezvoltarea creativităţii copilului preşcolar”. Jocul este domeniul principal în care se manifestă şi se exersează potenţialul creativ, climatul psihologic cel mai favorabil al copilului preşcolar pentru a se forma armonios. Prin joc, copilul are posibilitatea de a-si spori cunoaşterea de sine, de a-şi statornici relaţia dintre el şi mediul înconjurător. Jocul este activitatea fundamentală a copilului, o expresie a activităţii efectuate spontan, din plăcere, încărcată de satisfacţii.

Activitatea mea de documentare, de reflecţie şi experimentală, a avut următoarele obiective:

• Relevarea rolului trebuinţelor de dezvoltare (prezente la vârsta preşcolară) în activarea şi stimularea potenţialului creativ;

• Stimularea potenţialului creativ al copiilor prin diferitele jocuri şi activităţi instructiv-educative din grădiniţă;

• Evidenţierea rolului conduitei adultului în stimularea sau frânarea manifestării originale a preşcolarului;

• Elaborarea unui program de antrenament creativ pentru copilul de vârstă preşcolară.

În prima parte a lucrării am analizat noţiunea de joc prin prisma literaturii de specialitate, am prezentat aspectele psihologice privind jocul, precum şi jocul ca principală metodă şi procedeu utilizat în grădiniţă.

În cea de a doua parte a lucrării am definit conceptul de creativitate (interpretat ca potenţial, proces, produs, trăsătură de personalitate), analizând apoi specificul creativităţii la vârsta preşcolară.

În ultima parte a lucrării, am prezentat datele unui studiu aplicativ, pornimd de la domeniile în care se desfăşoară creativ, preşcolarul. Ipoteza principală a studiului am formulat-o astfel: întrucât preşcolarul dispune de un potenţial, susţinut de manifestarea pregnantă a trebuinţelor de cunoaştere, de independenţă şi de relaţie interpersonală, stimularea acestor trebuinţe prin jocuri creative, ar trebui să conducă la întreţinerea şi potenţarea manifestărilor creative ale preşcolarilor. Pentru o mai bună organizare, studiul a avut mai multe etape: etapa iniţială, prin investigarea fluidităţii, flexibilităţii şi originalităţii; etapa formativ-ameliorativă, care a cuprins cercetarea ipotezelor secundare formulate, precum şi aplicarea unui program de antrenament creativ, specific vârstei şi etapa finală, în cadrul căreia am aplicat şi interpretat teste de diagnoză a potenţialului creativ.

Această lucrare este o clarificare în primul rând pentru mine şi poate şi pentru alte cadre didactice din învăţământul preşcolar în ceea ce priveşte modalităţile de a descoperi mereu copilul în noutatea şi „ineditul” personalităţii sale, de a acţiona creator în favoarea sa. Lucrările de specialitate pe care le-am consultat mi-au fost de un real folos, m-au ajutat sa-mi realizez cercetarea şi în sufletul meu mi-a întărit ideea de a continua cu preocuparea pentru copil - care este prima piatră de hotar pe care se construieşte activitatea didactică.

Fisiere in arhiva (1):

  • Jocul in Dezvoltarea Creativitatii Copilului Prescolar.doc

Bibliografie

1. BARBU, H., DUMA, S. „Activitatea ludică a preşcolarilor activitate creatoare „De la grădiniţă la şcoală” - Culegere metodică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
2. BRANCUŞI, C-TIN, „Aforismele şi textele lui Brâncuşi", Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980
3. BRUNER, S. JEROME, Pentru o teorie a instruiriiEditura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1970
4. COSMOVICI ANDREI, Psihologie generală, Editura Polirom, Iaşi, 2005,
5. CERGHIT, I., Prelegeri pedagogice, Editura Collegium Polirom, Bucureşti,2001
6. CERGHIT, I., Metode de învăţământ-adiţia a IV-a revizuită şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi, 2006
7. CHATEAU, JEAN, Copilul şi jocul, Editura Didactică şi Pedagogică,1980
8. CHATEAU, JEAN, Jocul şi psihologia copilului de la naştere la adolescenţă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1979
9. CLAPAREDE, E, Psihologia copilului şi pedagogia experimentală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1975
10. CRISTEA, SORIN, coordonare generală, Curriculum pedagogic I, Editura Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 2006
11. CUCOŞ, CONSTANTIN, Pedagogie-ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Editura Polirom, 2006
12. DAFINOIU, ION, personalitatea- Metode calitative de abordare- Observaţia şi interviul, Editura Polirom, Iaşi, 2007
13. DELCHET, R., Antologia psihologilor francezi contemporani, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1977
14. DRUŢĂ, MARIA, ELENA, Cunoaşterea elevului, Editura Aramis, Bucureşti, 2004
15. ELCONIN, D. B., Psihologia jocului, , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1988
16. EZECHIL, LILIANA, Laborator Preşcolar, Editura. V -Integral, Bucureşti, 2002
17. FLAUBERT, G., Corespondence, Londra, Editura Harap, Londra, 1924
18. GESLLER, H. E., Mijloace de educaţie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977
19. GUILFORD, Educaţie şi limbaj, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972
20. GURTZ, Interpretarea culturii, New York,1973
21. HAVÂRNEANU, CORNEL, Cunoaşterea psihopedagogică a persoanei-posibilităţi de utilizare a compiuterului în psihologia aplicată, Editura Polirom, Iaşi, 2000
22. HUIZINGA, I., Homo ludens, Editura Univers, 1977
23. KOLUMBUS, S. E., Didactica preşcolară, E.V&Integral, 1989
24. LANDAU, E, Psihologia creativităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979
25. LOVINESCU, A.V., Elemente distractive în activităţile obligatorii din grădiniţă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968
26. LEV1 LABAYIER, Creativitatea - Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999
27. MONTESSORI, M., Tainele copilăriei, Editura Tiparul Universal, Bucureşti, 1938
28. MUNTEANU, A., Incursiuni în creatologie, Editura Augusta, Timişoara, 1999
29. NEGREŢ, I., Metodologia educativă şi structura factorilor creativităţii preşcolare în "Copilul şi mediul social" - culegere metodică editată de Revista de pedagogie, 1976
30. NEVEANU POPESCU, Psihologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975
31. NEVEANU POPESCU, Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti, 1978
32. OSTERIETH, P., Introducere în psihologia copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972
33. PIAGET, J., Naşterea inteligenţei la copil, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
34. PIAGET, J., Psihologia copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
35. PLANCHARD, E., Mijloace de educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976
36. PRIER, Dezvoltarea spirituală din prima copilărie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994
37. RAFAILĂ ELENA, Educarea creativităţii la vârsta preşcolară, Ed. Aramis, Bucureşti, 2002,
38. REBREANU, L., Aptitudini şi talente, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971
39. ROBU, MARIA, Empatia în educaţie-necesităţi pedagogice moderne Editura Didactica Publishing House, Bucureşti, 2008
40. ROCO, M., Creativitate şi inteligenţă emoţională, Ed. Polirom, Iaşi, 2001.
...

Alte informatii

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC