Dimensiunea Juridică a Reintegrării Delicvenților Minori

INTRODUCERE

În orice societate umană, exista reguli şi cerinţe, explicite sau implicite, care solicita indivizilor să realizeze numai acţiuni socialmente dezirabile, să manifeste numai comportamente admise şi să aleagă, în situaţii sociale specifice, numai soluţii compatibile cu standardele culturale ale societăţii respective. Esenţa imperativă a acestor reguli sau cerinţe este încorporată în normele sau valorile sociale, care fac parte din cultura oricărei societăţi şi pe care orice individ, membru al societăţii respective, este obligat să le internalizeze în structura personalităţi sale,în cursul procesului de socializare.

Delincvenţa juvenilă ca dimensiune a deviantei, este un fenomen social antisocial şi deosebit de periculos, atât prin consecinţele sale negative şi distructive ce privesc ordinea socială şi normativa, cât şi prin reacţia socială ce o provoacă şi prin sancţiunile represive adoptate. Delincventa este constituită din ansamblul actelor şi faptelor antisociale care intră sub incidenţa normelor penale săvârşite de diferiţi indivizi într-o anumită societate, într-un anumit interval de timp. Ea include totalitatea delictelor şi crimelor săvârşite, care sunt însă diferite ca natura, intensitate şi gravitate. Include acele acte şi fapte care, violând regulile de drept cu caracter penal impun adoptarea unor sactiuni organizate, de cele mai multe ori, represive, care sunt aplicate prin intermediul agenţilor specializaţi ai controlului social. înţelegerea fenomenelor asupra cărora acţionează. Această înţelegere presupune nu doar cunoaşterea cauzelor şi a factorilor favorizanţi ci şi a teoriilor existente. Principalele teorii care oferă explicaţii privind geneza delincventei se înscriu în dimensiune psihologică şi sociologică.

Cuvinte cheie: delicvenţi minori, devianţă juvenilă, juridic, reintegrare.

CAPITOLUL I

ABORDĂRI CONCEPTUALE ALE NOŢIUNILOR DE DEVIANTA ŞI DELINCVENŢA JUVENILĂ

1.1. Consideraţii privind delincvenţa juvenilă

Noţiunea de delincvenţa juvenilă este o noţiune destul de largă şi de echivoca pentru a include în conţinutul ei orice act care încalcă exigentele de conformism impuse de către adulţi minorilor şi tinerilor. Delincvenţa juvenilă cuprinde acele conduite şi acţiuni care sunt comise de persoane imature, care nu au atins încă vârsta majoratului şi nu au responsabilitatea socială. Exceptând violările legii penale, delincvenţa juvenilă cuprinde o serie de acte, care, dacă ar fi comise de către adulţi, aceştia nu ar fi consideraţi infractori de către legea penală . Printre aceste acte se număra vagabondajul, cerşetoria, fuga de acasă şi de la scoală, nesupunerea fata de autoritatea părinţilor şi educatorilor, consumul de alcool, etc. Pentru toate aceste fapte, alături de alte fapte mai grave, cu caracter delictual propriu-zis, minorii şi tinerii nu pot fi judecaţi şi sancţionaţi decât în cadrul unui regim juridic special conceput pentru minori şi tineri. Trăsături specifice delincventei :

· Este un fenomen social, obiectiv şi material, dar în acelaşi timp, antisocial şi deosebit de periculos, atât prin consecinţele sale negative şi distructive ce privesc ordinea socială şi normativa, integritatea şi siguranţa indivizilor şi grupurilor sociale, cât şi prin reacţia socială ce o provoacă şi prin sancţiunile represive adoptate.

· Delincventa include acele acte şi fapte care, violând regulile de drept cu caracter penal impun adoptarea unor sactiuni organizate, de cele mai multe ori, represive, care sunt aplicate prin intermediul agenţilor specializaţi ai controlului social.

· Delincventa este constituită din ansamblul actelor şi faptelor