Managementul în cadrul serviciilor publice de asistență socială - Primăria Ianca, Brăila

INTRODUCERE

Sărăcia este un fenomen pe cât de cunoscut, pe atât de greu de înlăturat, al cărui efect se resimte la nivel economic și îndeosebi în plan psiho-social. Împotriva sărăciei se duce o luptă tot mai puternică apelându-se la instrumente de combatere, în principal prin intermediul prestațiilor sociale, care trebuie să-și dovedească o eficiență tot mai crescută în concordanță cu costurile ridicate pe care le presupune tranziția în care se află, în prezent, țara noastră.

Combaterea acestui fenomen în cadrul programelor sociale, ar trebui să se adreseze numai persoanelor sărace, pentru a se atinge eficiența acestora. Se urmărește ca, efortul lor să fie dimensionat, astfel încât să ridice standardul de viață al fiecărui beneficiar până la nivelul pragului de sărăcie. În realitate, nici un sistem de protecție socială nu poate îndeplini aceste criterii ideale, costituind doar o referință teoretică. Programele care își ating scopul prin combaterea sărăciei acoperind cel mai mare procent de persoane sărace cu cel mai mic procentaj de fonduri și cu cele mai mici costuri administrative se dovedesc a fi eficiente.

Existența alocațiilor familiale fac dovada implicării sistemului în combaterea sărăciei prin asigurarea veniturilor suplimentare familiilor cu copii, în condițiile în care este bine cunoscut faptul că existența copiilor diminuează considerabil nivelul de trai al familiilor, comparativ cu cel al familiilor fără copii și că dimensiunea mai mare a familiei constituie una din principalele cauze ale sărăciei, în special într-un context în care veniturile din muncă au un nivel general scăzut și sunt puțin diferențiate. Cuantumul relativ ridicat al alocațiilor în raport cu salariile a constituit un alt factor care a favorizat participarea sistemului de alocații familiale la susținerea familiei aflate în zona sărăciei, potențat și de diferențierea alocațiilor în funcție de rangul copiilor.

O parte din alocațiile plătite duc la atingerea unor obiective de combaterea a sărăciei. O altă parte din ele, însă, cele care revin familiilor aflate în zona de sărăcie și în apropierea acestora contribuie efectiv la diminuarea sărăciei și la prevenirea acesteia datorită faptului că acoperă o parte a cheltuielilor curente (prin alocațiile standard) sau ocazionale (prin ajutoarele acordate la naștere, etc.) legate de creșterea, educația și întreținerea copiilor. Numărul și ponderea familiilor care au nevoie de ajutor financiar în vederea creșterii copiilor sunt foarte mari, iar numărul și ponderea celor care beneficiază de acest ajutor sunt și mai mari.

Sărăcia constituie un fenomen care, de regulă, afectează țările aflate în tranziție. Săracii reprezintă persoanele, familiile și grupurile de persoane ale căror resurse sunt atât de limitate încât le diminuează șansele de acces la un nivel de viață minim acceptabil.

Necesitatea extinderii echitabile a sistemului de alocații familiale asupra tuturor categoriilor populației, ca și cerința evitării efectelor nefavorabile în plan demografic și asupra realizării funcției stimulative a salariilor, au orientat reforma sistemului de alocații familiale în direcția universalizării și a eliminării oricăror diferențieri a alocațiilor, ceea ce a însemnat evident și un câștig în materie de echitate. De altfel, se apreciază că prestațiile familiale, indiferent dacă sunt alocate pe principiul selectivității sau al universalității, constituie un instrument eficient de orientare a resurselor financiare în prevenirea și combaterea sărăciei.

CAPITOLUL I: DEZVOLTAREA DURABILĂ PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA MIJLOACELOR DE SUBZISTENȚĂ

1. Management - concept, definiții

Managementul poate fi definit ca fiind procesul de supervizare, control și coordonare a activității productive în organizații industriale și de alt tip formal sau persoanele care îndeplinesc aceste funcții. Ca proces, managementul este în mod convențional divizat în managementul general al principalelor obiective ale organizației și managementul de personal sau specializat care are de-a face cu rolurile de sprijin precum personalul, problemele juridice sau cercetarea și dezvoltarea. În societatea industrială s-a dezvoltat un strat managerial drept rezultat al corporațiilor de tip societate pe acțiuni, al creșterii dimensiunilor întreprinderilor și al expansiunii birocrației publice. Utilizarea termenului este suficient de vagă pentru a-i include aici, la una dintre extreme, pe directori și alți membri seniori care sunt implicați personal în companie și sunt, prin urmare, și angajatori; la cealaltă extremă se află angajații care nu au acțiuni, salariații cărora li se încredințează - sau sunt promovați la - diferite nivele de responsabilitate de supraveghere. Managerii din această categorie constituie o proporție crescândă a angajaților cu „gulere albe”. O relatare excelentă despre rolul ideologiilor de management în cursul industrializării este Workand Authority în Industry (1974) de Reinhard Bendix (ediție nouă în 1974). The Sociology of Management (1989) de Mike Reed este un manual mai general. Pentru o mai bună aprofundare a conceputlui, a se vedea și teoria contingenței; line-and-staff; revoluție managerială.

Un alt concept care trebuie luat în considerare este rata dependenței. Aceasta este un indicator simplu al compoziției pe vârste a populației care variază, de regulă, între 0,5 și 1,00. Primele definiții ale ratei dependenței se refereau la numărul total de tineri dependenți împărțit la numărul persoanelor de vârstă productivă. Recent, ca urmare a constrângerilor economice cauzate de îmbătrânirea populației, rata dependenței a fost definită ca numărul total de persoane dependente, tineri și bătrâni, împărțit la numărul populației aflate la vârsta activă, de pildă, numărul persoanelor până în 15 ani și cele de peste 65 de ani împărțit la numărul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani sau numărul persoanelor de până în 20 ani și cele de peste 60 de ani împărțit la numărul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 20 și 59 de ani. În cazul ambelor definiții, cele două părți ale populației sunt identificate numai prin vârstă, fără nicio referire la numărul celor care lucrează și al celor care nu lucrează. Pe măsură ce bazele naționale de date câștigă tot mai mult în calitate și frecvență, această definiție mai precisă - cea de-a treia - devine o posibilitate și este folosită în cadrul unor cercetări. Rata dependenței este folosită de către unii cercetători pentru a monitoriza tendințele demografice ale structurii de vârstă de-a lungul timpului, făcând legătura cu ratele de fertilitate și de mortalitate și alți indicatori demografici, sociali sau economici.