Religia ca factor geopolitic

INTRODUCERE

Ultima parte a secolului XX a fost marcată de o puternică revenire a fenomenului religios, resimţită datorită diverselor motive, precum: revoluţia islamică de inspiraţie Hhomeiny, invazia sovietică în Afganistan, căderea regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est, solidaritatea tot mai accentuată a tineretului la această formă de spiritualitate.

Geopolitica a minimizat foarte mult factorul religios, cu toate că, dacă ne întoarcem în trecut, avem suficiente exemple pentru a dovedi importanţa acestuia: Tratatul de la Tordesillas (1494), Inchiziţia (dura instituţie a Bisericii Catolice, între secolele XIII-XVIII), războaiele religioase sau războaiele sfinte respective Cruciadele (cele 8 expediţii militare întreprinse, la îndemnul Bisericii Catolice între 1096 şi 1270). Inchiziţia, această instituţie a Bisericii Catolice a fost creată la sfârşitul sec. al XII-lea şi începutul celui următor, în urma conciliilor ecumenice. Scopul ei era acela de a apăra credinţa creştină şi reprimarea ereziei. Au existat trei instituţii de acest fel: Inchiziţia Episcopală, Inchiziţia monastică, Inchiziţia spaniolă (cea mai dură).

Cel mai concludent exemplu de preeminenţă a religiei ca factor geopolitic este crearea statului Pakistan. Un alt exemplu este dat de transformarea Imperiului Iranian în Republica Islamică Iran, graţie evenimentelor din urmă cu aproape 30 de ani. Totodată, trebuie amintit faptul că unitatea religioasă a unor ţări, în speţă Islamul, n-a împiedicat derularea a două războaie soldate cu grele pierderi umane: Războiul irakiano-iranian (1980-1988, cca 1 milion de morţi); Războiul irakiano-kuweitian (1990-1991).

Apare în mod cert întrebarea dacă se mai poate vorbi în prezent de războaie religioase,dacă religia are anumite obiective geopolitice sau dacă măcar se introduce în dispozitivele geopoliticii. Un obiectiv urmărit de o religie este şiismul Iranian. Un exemplu mai mult decât concludent de obiectiv geopolitic îl reprezintă catolicismul care nu a abandonat nici în prezent misiunea sa originară, de a ajunge la unitatea lumii prin creştinism.

Lucrarea de licență este structurată pe trei mari capitole, fiecare la rândul său având mai multe subcapitole.

Primul capitol al lucrării de licență, intitulat Raportul religie-geopolitică în relațiile internaționale- analizează specificul celor două domenii și furnizează informații care să contribuie la realizarea unor delimitări conceptuale între aceste două domenii. De asemenea, primul capitol prezintă şi descrie principalele religii ale lumii: creștinismul, budismul, islamismul, hinduismul, iudaismul. Un aspect important al acestui capitol îl reprezintă analiza modului în care gândirea geopolitică clasică a neglijat sau a ignorat factorul religios, dar și modul în care elementul geopolitic contemporan a condus la redescoperirea religiei.

Geopolitica clasică a neglijat sau minimalizat în această perioadă factorul religios, cu toate că, cea mai neînsemnată privire retrospectivă asupra istoriei omenirii, aduce argumente convingătoare asupra aportului masiv şi direct pe care religia l-a avut în cucerirea, stăpânirea şi dirijarea lumii. Marile religii ale lumii contemporane (creştinismul, islamismul, hinduismul, budismul, confucianismul etc.) s-au cristalizat ca doctrine şi sisteme de credinţe în lumea antichităţii şi în fazele timpurii ale epocii medievale. Ele şi-au păstrat în decursul secolelor elementele lor caracteristice (credinţe, idei, simboluri, ritualuri, instituţii etc.), dar au cunoscut şi o serie de transformări şi adaptări la contextele istorice.

Sfârşitul secolului XX este marcat de o renaştere globală a fenomenului religios, acesta fiind marcată de expansiunea unor religii care au câştigat teren şi noi adepţi în special în ţările foste comuniste.

Cel de-al doilea capitol al lucrării de licență – Potențialul geopolitic al religiilor exprimat de-a lungul istoriei – analizează rolul geopolitic al religiei ilustrat de-a lungul istoriei de numeroase evenimente printre care amintim şi cruciadele, războaiele religioase din secolul al XVI-lea, problema orientală și Inchiziția.

Ultimul capitol al lucrării de licență – Religia ca factor geopolitic al lumii contemporane – prezintă destrămarea sistemului colonial și apariția religiei ca fenomen geopolitic, și analizează situația marilor religii și conflictualitatea dintre ele.

De asemenea, capitolul ultim evidențiază și perpectivele de viitor ale religiei ca factor geopolitic. În acest punct, analiştii sunt împărţiţi în această privinţă. Unii, optimişti, apreciază că victoria democraţiei şi a liberalismului politic anunţă o eră a păcii adevărate. Alţii, în schimb, mai puţin optimişti, văd în lumea care urmează Războiului Rece erupţia haosului şi apariţia unor conflicte generate de antagonismele etnice şi religioase, care profită de erodarea statului-naţiune şi de dezordinea strategică pentru izbucniri ici şi colo. Între adepţii acestui al doilea scenariu, unii sunt, totuşi, mai moderaţi apreciind că, de pildă, este tot mai greu de constituit mişcări transnaţionale, purtătoare ale unor proiecte ce urmăresc modificarea frontierelor, constituirea de noi state etc., referirile fiind cel mai adesea la mişcările islamice.