Studierea preferințelor consumatorilor pentru grupa de produse ciocolată

INTRODUCERE

Istoria ciocolatei începe cu două mii de ani în urmă, când cultura arborelui de cacao era practicată în America de Sud.

Primul explorator care a luat contact cu boabele de cacao din Lumea Nouă a fost Cristofor Columb. Aduse în Europa, acestea nu s-au bucurat de o prea mare atenție, deoarece nimeni nu știa la ce folosesc. Conchistadorul Hernando Cortez a descoperit în 1519 că Montezuma, conducătorul aztecilor, obișnuia să bea o băutură preparată din semințe de cacao, numită "chocolatl". Montezuma obișnuia să bea aproape cincizeci de căni pe zi. El i-a servit lui Hernando Cortez această băutură regală, pe care acesta a găsit-o cam amară pentru gustul său.

Spaniolii au adăugat trestie de zahăr și i-au îmbogățit aroma cu ajutorul vaniliei și scorțișoarei. În plus, au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte. Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul preparat, servit cu precădere de aristrocație. Ei nu au dezvăluit Europei secretul acestei băuturi timp de un secol. Călugării spanioli au fost cei care au făcut public modul de preparare a acestei băuturi ce a fost rapid apreciată la Curtea Regală din Franța și apoi din Marea Britanie.

În secolul XIX s-au produs două transformări importante în istoria ciocolatei. În 1847, o companie engleză a creat un proces tehnologic de solidifiere a ciocolatei, iar doi ani mai târziu, suedezul Daniel Peter s-a gândit să adauge un ingredient nou: laptele.

La scurt timp, o nouă invenție a marcat istoria ciocolatei: temperatura de topire mai scazută decât cea a corpului uman. Ciocolata neagră se topește la 34 - 35 grade Celsius, în timp ce pentru ciocolata cu lapte este nevoie de o temperatură mai scazută cu câteva grade. În prezent, ciocolata cu lapte este cel mai căutat sortiment, ciocolata neagră fiind apreciată doar de 5-10 % dintre consumatorii acestui produs. Batoanele de ciocolată acoperă peste 50% din preferințele consumatorilor în materie de dulciuri, fiind apreciate pentru comoditatea cu care pot fi consumate. Datorită acestei proprietăți, batonul este o alternativă la o gustare “pe fugă”, asigurând suplimentul energetic pe parcursul unei zile. Mars Incorporated susține că americanul Frank Mars a creat primul Milky Way în 1920. Heidi susține că batoanele de ciocolată au apărut în 1674 la magazinul londonez "Coffee Mill & Tabasco Roll".

Kandia - Excelent atestă întaia oară batonul de ciocolată în 1847 în Anglia, o data cu apariția primului producător de ciocolată - Joseph Fry & Sons.

În 1900, Hershey susține crearea primului baton de ciocolată cu lapte "Milk Chocolate Bar". Primul baton românesc a fost "Rom", un baton cu tradiție pe piața românească ai cărei consumatori cunosc produsul încă din 1964.

CAP I.

PREFERINȚE ȘI PERCEPȚII

Ciocolata este consumată de persoane cu vârsta cuprinsă între 6 și 65 de ani, aceștia reprezintă piața țintă, cei cărora le este adresată ciocolata. Desigur pe această piață se urmărește și atragerea nonconsumatorilor relativi, ei nu cumpără produsul din diferite motive: cred că aceasta provoacă apariția coșurilor, se digeră greu, crește nivelul colesterolului, provoacă constipație și strică dinții.

Clientela constituie destinația și rațiunea eforturilor firmelor producătoare de ciocolată și se prezintă prin piața efectivă . În practica de marketing sunt utilizate mai multe modalități de segmentare. Pe piața ciocolatei, segmentarea se face după următoarele variabile:

1. Variabile sociodemografice :

- vârsta - ciocolata se adresează persoanelor între 6 și 65 de ani ;

- venitul - venitul variază de la mic la mare;

- mediul - în special urban, dar și rural într-o proporție mai mică.

2. Variabile comportamentale:

- avantaje căutate - calitate, preț și aromă;

- scopul cumpărării - satisfacerea unei nevoi, în general hedonice;

- fidelitatea față de produs;

- atitudinea manifestată față de ciocolată.

Din cei 56% care obișnuiesc să consume ciocolată se înregistrează diferențe semnificative în cadrul grupelor de vârstă: 75% dintre cei cu vârsta peste 65 de ani declară că nu mănâncă ciocolată, față de numai 19% în grupa de vârstă 15 - 29 de ani. O explicație a diferențelor existente pe categorii de vârstă poate fi diferența de venituri dintre cele două categorii: populație tânără, activă și populație de peste 60 de ani, formată în cea mai mare parte din pensionari.De asememenea problemele de sănătate ale segmentului mai în vârstă pot fi o cauză a consumului mai redus în această categorie de vârstă. De asemenea se remarcă faptul că în mediul rural, un procent semnificativ mai mare decat în mediul urban nu consumă ciocolată - 49% față de 39%. O cauză a acestei stări de fapt poate fi puterea de cumpărare și veniturile semnificativ mai mici la sat decât la oraș. Se remarcă diferențe semnificative și pe sexe, procentul femeilor care nu consumă ciocolată fiind semnificativ mai mic decât cel al bărbaților - 39% comparativ cu 47%.