Particularități ale Studiului Pieței în Contextul Dezvoltării Economiei de Piață

Metodele statisticii economico-sociale îşi propun să realizeze legătura dintre realitatea economică ce se manifestă în orice mediu de afaceri şi sistemul de management al firmei, furnizându-i acestuia informaţiile necesare luării deciziilor operative şi strategice.

Termenul de piaţă desemnează în sens larg spaţiul de desfăşurare a tranzacţiilor cu bunuri şi servicii la nivel mondial, naţional, regional şi local şi, în sens restrâns, mulţimea actorilor implicaţi în activitatea unui agent economic ce defasoara o activitate comercială. Această a doua accepţiune este sensul folosirii termenului în lucrarea de faţă. Gestiunea pieţei joacă un rol cheie, determinant, în activitatea agenţilor economici.

Factorii ce au contribuit, în ultima decadă, la creşterea importanţei managementului cercetărilor de piaţă în cadrul administrării afacerilor agentului economic au fost modificările socio-politice profunde şi esenţiale, cererea agenţilor economici pentru forţă de muncă din ce în ce mai calificată şi mai bine motivată şi, nu în ultimul rând, creşterea şi diversificarea relaţiilor din mediul concurenţial. Şi aceasta pentru că orice aspect al activităţii unui agent economic este determinat de competenţa, scopul şi eficienţa generală a utilizării resurselor sale umane. Dintre toate atributele managementului organizational, managementul marketingului, în general, şi al cercetării pieţei, în special, este componenta centrală, de care depind toate celelalte activităţi.

Domeniul cercetare de marketing cuprinde acele activităţi destinate să asigure şi să coordoneze lansările de noi produse şi servicii, obţinerea de cote de piaţă cât mai mari, menţinerea standardelor calitative impuse de calitatea asigurată de companii şi de cea cerută de organisme internaţionale de standardizare, cunoaşterea gradului de satisfacţie a clienţilor şi a preferinţelor acestora, identificarea de posibili noi clienţi.

Studiul pieţei reprezintă, pentru orice tip de agent economic, una din cele mai importante investiţii, nu doar prin cheltuielile salariale plătite experţilor de marketing, ci, mai ales, prin cheltuielile cu recrutarea, angajarea şi instruirea permanentă a personalului specializat în activităţi de cercetări de marketing. O forţa de marketing şi vânzări specializată pe efectuarea de studii de marketing salvează o bună parte din cheltuielile firmei, ce ar trebui să suplinească lipsa propriilor cercetători cu angajarea unor terţe firme deoarece administrarea eficientă a oricărei afaceri este indiscutabil legată organic de activitatea de cercetări de marketing.

Termenul de cercetare de marketing este relativ nou apărut în terminologia managerială, înlocuind şi completând clasicul termen de vânzări, orientat doar spre activităţi strict administrative de evidenţă şi gestionare a produselor vândute şi a clienţilor. Aria de acoperire a sintagmei cercetare de marketing, utilizată la nivel microeconomic, este mult mai cuprinzătoare decât domeniul termenului de cercetare de piaţă sau studii de vânzări.

Activităţile din domeniul cercetării de marketing, desfăşurate de către un agent economic, se referă la: estimarea nevoilor sociale ale pieţei în general şi a consumatorilor în special; stabilirea necesarului de vânzări; definirea cerinţelor şi preferinţelor pieţei, asistenţa clienţilor în orice problemă ce ar putea afecta performanţa acestora.

Dacă, în perioada economiei de comandă, planificarea producţiei şi a cantităţilor vândute se desfăşura centralizat, în prezent, aceasta este guvernată de legile pieţei şi ale concurenţei. Activităţile de cercetare de marketing desfăşurate de agenţii economici în economiile moderne de piaţă pot fi regrupate în domeniile: i) planificarea vânzărilor, ii) dezvoltarea pieţei şi cucerirea de noi pieţe şi de noi clienţi, iii) consilierea şi instruirea clienţilor, iv) gestionarea eficienţei vânzărilor, v) obţinerea informaţiilor de piaţă referitoare la cerere, ofertă, preţuri, adică: identificarea preferinţelor şi obiceiurilor consumatorilor, evaluarea atitudinii acestora faţă de produs, marcă şi companie producătoare, studiul concurenţei şi al pieţelor şi capacităţilor firmelor producătoare de bunuri complementare.

Marketingul este o activitate dinamică, într-o permanentă schimbare şi dezvoltare atât pe orizontală, prin lărgirea şi îmbunătăţirea funcţiilor deja existente, cât şi pe verticală, prin asumarea de noi funcţii. Scopul întregii activităţi de cercetare de marketing a agentului economic este îmbunătăţirea eficienţei firmei, a productivităţii muncii, pentru maximizarea eficienţei de ansamblu a activităţii şi a funcţiei comerciale a acestuia, adică maximizarea profitului. Practica afacerilor de-a lungul secolelor a dovedit că aceasta se poate realiza numai cu asigurarea satisfacţiei cât mai depline a clienţilor în condiţii de protecţie a mediului.

O problemă a organizaţiei comerciale se referă la cine desfăşoară în economiile moderne activitatea de cercetare de marketing. Există concepţia tradiţională conform căreia companiile mari îşi asumă adesea responsabilitatea întregului set de activităţi, dezvoltându-şi un puternic departament de marketing. În cazul agenţilor economici mici şi mijlocii, activităţile de cercetare de marketing intră în responsabilitatea managerului sau a patronului.

O dată cu dezvoltarea concurenţei şi a relaţiilor de piaţă, insuficienţa factorului timp a făcut necesară delegarea unora dintre responsabilităţile de resurse umane către specialişti şi experţi, dovedindu-se mai practică, mai benefică angajarea unor consultanţi independenti sau firme specializate, atunci când este nevoie. Astfel au apărut serviciile de consultanţă în marketing, ce au calitatea de marfă, fiind servicii comerciale prestate pentru agenţii economici, deci având caracter "industrial" şi nu de consum.