Prima Casă

Capitolul I

Noţiuni generale;

Managementul este un termen provenit din limba engleză şi adoptat ca atare, cu o semantică foarte complexă, care desemnează ştiinţa conducerii organizaţiilor şi conducerea ştiinţifică a acestora. Managementul poate fi incadrat în totalitatea activităţilor de organizare şi conducere a unei activităţi în vederea obţinerii unor rezultate performante.

Termenul de .management. s-a impus în sfera economică după anii ´50 ai secolului trecut, datorită lucrarii lui James Burnham The Managerial Revolution, publicată prima oara la New York, în anul 1941. Ideea pusă în circulaţie de Burnham este aceea că orice societate, indiferent de regimul ideologic, juridic sau politic are nevoie de manageri, dacă vrea ca economia ei să prospere în ritm inovator şi creator.

Profesorii O.Nicolescu şi I. Verboncu cosideră că:”Managementul firmelor rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de managemant din cadrul lor, în vedera descoperiri legitaţilor şi princiipilor care le guvernează, a coceperii de noi sisteme, metode, technici si modalităţi de conducere , de natură să asigure obţinerea şi creşterea competitivităţilor.”

Fără a face o prezentare exhaustivă a conceptului de management, se poate constata că există păreri diferite în ceea ce priveşte definirea managementului: unii autori susţinând că managementul este ştiinţa conducerii ,alţii că managementul reprezintă arta conducerii, iar a treia categorie defineşte managementul ca ştiinţa şi arta de a conduce.

Baza obiectivă a managementului o constituie activitatea umană, managementul fiind un proces de dirijare şi orientare a activitaţii resurselor umane în scopul realizării unor obietive. „Managementul este ansamblul tehnicilor de organizare şi administrare, de previzionare şi modernizare a structurilor organizaţionale, acceptând noile provocari privind competivitatea, reglementările, exigenţele sociale, nevoile multiple ale utilizatorilor, restricţiile cu privire la mijloace ”.

Managementul presupune:

A obtine rezultate prin alţii, asumându-se responsabilităţi pentru aceste rezultate;

A fi orientat spre mediul înconjurâtor;

A lua decizii privind finalitatea organizaţiei;

A avea încredere în personal, încredinţându-le responsabilităţi pentru rezultatele propuse a fi obţinute;

A descentraliza sistemul organizatoric şi a aprecia salariaţii în funcţie de rezultatele obţinute.

Managementul reprezintă ansamblul interventiilor, metodelor şi tehnicilor de programare, organizare, alocare de resurse, control şi activare prin care se asigurâ realizarea obiectivelor propuse.

Definiţia managementului din punct de vedere la managerului :

Procesul de coordonare a resurselor umane, financiare, fizice şi informationale în vederea realizării scopurilor organizaţiei;

Procesul de obtinere şi combinare a resurselor umane, fizice şi financiare în scopul îndeplinirii obiectivelor primare ale organizaţiei: produse şi servicii dorite de un anumit segment al societăţii.

Din punct de vedere al ştiinţei: ştiinţa tehnicilor de conducere a întreprinderii.

Succesul în management al unei organizaţii, indiferent de profilul şi activitatea acesteia este conturat şi susţinut de promovarea managementului strategic.

1.1 Managementul Organizaţie. Managementul echipei.

Conceptul de organizaţie bazată pe cunoştinţe a apărut în 1984 odată cu părerea exprimată de Huber care a sesizat necesitatea unui model organizaţional propriu noului tip de societate ce îi succede celei industriale. Mai apoi Holsapple şi Whinston au considerat firma bazată pe cunoştinţe drept o colectivitate de muncitori cu muncă de concepţie, interconectaţi printr-o structură computerizată.

O altă abordare importantă, dintr-o perspectivă managerială, a fost propusă de Drucker, care tratează organizaţia bazată pe informaţii ca reprezentând modelul organizaţional al secolului al 21-lea, oferind cu această ocazie şi un număr de caracteristici proprii modelului: numărul redus al nivelurilor intermediare de conducere ierarhică, componenţa dominată de profesionişti, asigurarea coordonării prin mijloace de factură neautoritară.

Diversitatea punctelor de vedere şi a abordărilor conceptuale a avut ca rezultat utilizarea mai multor termeni care practic se referă cam la acelaşi conţinut:organizaţie inteligentă, organizaţie centrată pe memorie, organizaţie intellectual intensivă etc.

În finalul secolului al 20 –lea s-a realizat o convergenţă a două abordări, cea tehnologică şi cea managerială, prin punerea în legătură a necesităţilor organizaţiilor cu facilităţile soluţiilor de asistare informatică. Această evoluţie în planul abordărilor a plasat organizaţia bazată pe cunoştinţe ca alternativă la organizaţia bazată pe control şi autoritate.