Propuneri privind Conceperea și Constituirea Sistemului Educativ și Instituțional pentru Pregătirea Funcționarului Comunitar Roman

“Propuneri privind conceperea si constituirea sistemului educativ privind functionarul comunitar roman”.

ARGUMENT

Începutul anilor ’2000 este marcat de un sir de schimbari radicale în administratia publica. Aceste schimbari vizau în modul cel mai direct formele de administrare, dat fiind faptul ca zeci de ani ea a fost dominata de o mentalitate totalitara inacceptabila pentru Romania. Acest sistem unic de administrare nu putea functiona în virtutea faptului ca fiecarui stat îi sînt caracteristice metode de gestionare a treburilor publice, care nu ar trebui sa depinda de controversele politice.

Astfel, concomitent cu schimbarile de ordin politic, se resimte o tendinta noua în administratia publica, atît la nivel central, cît si local, o tendinta de a trece la noi forme de administrare, europene, ce a revolutionat întreaga structura administrativa în Romania. Aceasta reforma, însa, nu a putut fi implementata cu succes pîna la sfîrsit, din considerentul ca mentalitatea veche s-a înradacinat foarte adînc la functionarii publici, care îsi îndeplineau obligatiunile de serviciu numai facînd favoruri diferitor grupari politice, cu scopul de a nu pierde fotoliile comode.

Dar nu putem nega adevarul ca ceva totusi s-a facut. Partial administratia publica în Romania se întoarce cu fata spre modelele europene, preluînd unele noi forme de lucru. Si în primul rînd în ceea ce priveste constituirea propiului personal. Caci de ei depinde cum va demara mai departe procesul de reformare a administrarii publice, a politicii sale. Este un element nou, pentru ca pîna în prezent nu se scotea în evidenta un asa factor ca calitatea personalului. Si nici nu era un cadru legislativ bine conturat care sa reglementeze acut procesul de activitate a personalului administratiei publice. Dar odata cu adoptarea Statutului Functionarului Public, s-a încercat acoperirea acestui gol si s-a pus baza unei noi conceptii în ceea ce priveste administratia publica.

“Capitolul I – Romania, starea de fapt.”

I. ROMANIA, STAREA DE FAPT

1. FUNCTIONARUL PUBLIC ROMAN

1.1. NOTIUNEA DE FUNCTIONAR PUBLIC:

În administratia publica nu exista adevaruri universale. Functionarul public contemporan trebuie sa ia în considerare toate metodele existente pentru a corespunde cerintelor unei agentii publice moderne. În general, administratia publica reprezinta un sistem circular. Fiecare metoda are neajunsurile sale, pentru lichidarea carora sînt necesare diferite metode.

În Legea serviciului public sa fixat dreptul cetateanului de a se încadra în serviciul public, indiferent de nationalitate, rasa, sex, apartenenta de partid, confesiune religioasa etc. În al doilea rînd, sa determinat cercul de persoane la care se refera notiunea de "functionar public"! Aceasta este foarte important tinînd cont de faptul ca în serviciul "statutul se afla si ministrul, si învatatorul, si medicul, si însotitorul de vagon de Ia calea ferata. Dar, dupa cum se stie, între aceste grupuri de persoane exista > mare diferenta în ce priveste continutul muncii lor. De aceea în legea data se rasfrînge numai asupra acelor functionari, care “ocupa functie de stat remunerata si care dispun de ranguri si grade stabilite în conformitate cu principiile prezentei legi" (art.1).

Prin urmare, astfel de specialisti, cum ar fi medicii, învatatorii, colaboratorii stiintifici nu vor fi atribuiti Ia categoria de functionar public, numindu-i pur si simplu functionari, de rînd cu alte persoane angajate în organizatii nestatale. Acest lucru se argumenteaza prin faptul ca daca-i vom include în categoria de functionari publici pe toti functionarii organizatiilor de stat, se va sterge hotarul dintre activitatea gestionata de stat si cea a specialistilor din economia nationala, din sfera social-culturala, precum si dintre serviciul public si celelalte servicii existente în societate.