Dimensiunile multiple ale fenomenului terorist

INTRODUCERE

Una din definiţiile uzitate de Guvernul S.U.A. (în fapt, o definiţie uşor modificată a lui James Adams din 1980) considera că: “Terorismul reprezintă ameninţarea cu violenţa sau folosirea violenţei în scopuri politice de către indivizi sau grupuri, indiferent dacă acţionează pro sau contra autorităţilor guvernamentale existente, când aceste acţiuni au intenţia de a şoca, intimida sau consterna un grup ţintă mai larg decât victimele imediate.Terorismul este relaţionat cu indivizi sau grupuri care urmăresc răsturnarea regimurilor politice, corectarea unor deficienţe sociale percepute de grupurile respective sau erodarea ordinii publice internaţionale

Este important de notat că amprenta ideologică şi comportamentală a teroriştilor relevă mult mai multe lucruri despre ei decât doctrinele la care clamează apartenenţa. Doctrinele de bază, de consum politic arareori mandatează violenţa teroristă, chiar dacă sunt privite din prismă extremistă. Dacă scopul tactic sau obiectivul imediat al unui grup terorist îl reprezintă crearea terorii, nu distrigerea, scopul srategic îl constituie folosirea panicii, a dirijării mulţimii publice generate de starea de teroare ce poate obliga puterea la concesii politice pe linia scopurilor propuse. Văzut din această perspectivă, terorismul poate fi înţeles ca o tactică psihologică ale cărei elemente determinante sunt frica şi publicitatea

CAPITOLUL I

FENOMENUL TERORIST

1.1. Istoric-caracteristici si definitie

Marea dificultate în definirea terorismului nu constă în tendinţa de generalizare a unei tehnici de aplicare a violenţei – care, în principiu, ar putea fi utilizată de oricine, în toate tipurile de relaţii şi situaţii conflictuale - ci, mai degrabă, la limitarea denumirii la anumiţi factori, numai la anumite tipuri de conflicte .

Unii teoreticieni consideră că aproape orice act de violenţă poate fi inclus în categoria terorismului, cu toate că pot apărea o serie de confuzii din cauza comportamentului aparent similar al unui individ care, din considerente politice, comite un act violent, în raport cu comportamentul unui criminal de drept comun sau al unui dezechilibrat mintal. De asemenea, din cauza implicaţiilor morale, tentativele de definire a conceptului pornesc de la supoziţia că unele tipuri de violenţă politică sunt justificabile, în timp ce altele nu.

Prin noţiunea de “teroare” - luată de sine stătător - se înţelege o stare de teamă extremă care înspăimântă, tulbură şi paralizează. Această teamă colectivă poate fi indusă şi prin “terorizare”, adică prin practicarea ameninţării cu violenţa sau folosirea acesteia.

La rândul ei, violenţa este definită drept recurgerea la forţă de către un individ sau grup, în vederea prejudicierii integrităţii unor persoane sau bunuri.

Cu toate că acest gen de manifestări au apărut încă din antichitate, verbul “a teroriza” a intrat în vocabularul limbii franceze abia în secolul al XVIII-lea . Legătura dintre actul “terorizării” şi “terorism”, în sensul actual al termenului, a apărut mult mai târziu, dar chiar şi aşa nu există un consens privind relaţia dintre aceşti termeni. Opiniile cele mai polarizate sunt cele conform cărora teroarea poate surveni fără terorism şi respectiv, că teroarea este cheia care declanşează terorismul.