Implicațiile aderării României la Uniunea Europeană asupra traficului de persoane și a politicilor referitoare la acest fenomen

Cadrul introductiv este dedicat descrierii temei de cercetare, obiectivelor și ipotezelor prezentei lucrări. În acest sens, mai înainte de toate, trebuie specificat faptul că tema de cercetare este reprezentată de implicațiile aderării României la Uniunea Europeană asupra traficului de persoane și a politicilor referitoare la acest fenomen.

Traficul de persoane este o problemă a cărei actualitate este valabilă întotdeauna. Traficul de persoane este un fenomen, care în pofida numeroaselor măsuri luate în scopul combaterii sale, rămâne la fel de prezent în toate statele lumii și poate fi susținut că la fel de periculos în special pentru siguranța victimelor, dar și pentru securitatea statelor. Dimensiunea acestei probleme poate fi tradusă prin faptul că nicio cercetare nu a reușit să afle cu exactitate numărul victimelor traficate, numărul traficanților sau al rețelelor care se ocupă cu această activitate. În acest sens, dimensiunile generale ale traficului de persoane sunt doar estimative. Spre exemplu, potrivit raportului organizației Human Rights First în anul 2015 au existat 21 de milioane de victime ale sclaviei moderne , iar potrivit organizației Global Slavery Index numărul persoanelor supuse unei forme de sclavie modernă ar fi chiar mai mare, ajungând la 35, 8 milioane. Cu toate acestea au existat la nivel global doar 44.758 de victime identificate și ajutate, fiind efectuate doar 9460 de procese și 5776 de condamnări. Prin urmare, ținând cont de gravitatea acestei probleme, precum și de actualitatea sa, dar mai ales de impactul pe care traficul de persoane îl are asupra victimelor din punctul de vedere al încălcării drepturilor și libertăților omului și asupra statului din punctul de vedere al securității acestuia, se impune necesitatea unei analize mai detaliate a acestui fenomen și cu precădere a luptei împotriva sa.

Prezenta cercetare se axează pe analizarea luptei împotriva traficului de persoane în România după aderarea țării noastre la Uniunea Europeană. În acest sens această cercetare are mai multe obiective. Obiectivul general este reprezentat de observarea implicațiilor aderării României la Uniunea Europeană asupra traficului de persoane și a politicilor referitoare la acest fenomen. Operaționalizarea conceptului de ,,implicații” poate fi realizată pe două dimensiuni. Prima dimensiune are în vedere evoluția fenomenului: amploarea (numărul victimelor identificate, numărul traficanților identificați, numărul traficanților condamnați, numărul estimativ general al victimelor traficului de persoane, influențele traficului de persoane asupra victimelor asupra statului și societății), structura (trăsăturile victimelor: genul, vârsta, zona de origine, educația, statusul socio-economic, tip de familie de origine/status material; caracteristicile traficanților; tipul de trafic de persoane: de origine sau de tranzit, organizat/dezorganizat, etc..), iar a doua dimensiune se referă la evoluția politicilor: paradigmă, legislație, instituții, actori implicați, instrumente. În acest sens scopul este de a vedea influența Uniunii Europene asupra fenomenului traficului de persoane în sensul numărului victimelor identificate în România după aderarea țării noastre la această organizație, dar și al traficanților, dar și influența asupra politicilor în sensul existenței unor schimbări, unor noutăți, unor îmbunătățiri aduse de aderarea țării noastre la Uniunea Europeană politicilor referitoare la traficul de persoane.

În acest sens se dorește a se vedea dacă Uniunea Europeană prin promovarea libertății de circulație a avut vreo implicație asupra traficului de persoane. Astfel acest obiectiv este dat de a vedea dacă în urma aderării României la Uniunea Europeană au fost identificate mai multe victime decât în perioada anterioară aderării.

Al doilea obiectiv al acestei cercetări este reprezentat de observarea dacă la nivelul legislativ al Uniunii Europene au existat schimbări de paradigmă în domeniul traficului de persoane și dacă acest lucru s-a reflectat și în politicile din România. Cu alte cuvinte scopul este de a vedea dacă la nivelul Uniunii Europene acest fenomen este privit doar ca o activitate criminală cu consecințe asupra securității statelor și a Uniunii Europene, asupra climatului macrosocial și asupra victimelor sau dacă legislația europeană și politicile se vor îndrepta, dincolo de aspectul coercitiv/punitiv/corectiv și asupra serviciilor dedicate victimelor și pentru prevenire. O altă direcție ce este luată în considerare în cadrul acestei cercetări este de a vedea dacă politicile europene împotriva traficului de persoane abordează acest fenomen ca pe o problemă a poliției, afacerilor interne și justiției sau ca pe o problemă în care actorii instituționali, statali și nonstatali, precum și comunitățile locale trebuie să coopereze. Un alt scop este de a vedea dacă la nivelul Uniunii Europene este avută în vedere incriminarea victimelor sau dacă se pune accentul pe sprijinirea lor, pe reintegrarea lor socială și pe participarea lor la combaterea acestui fenomen. Totodată se dorește a se vedea dacă la nivelul studiilor din Uniunea Europeană traficul de persoane este privit ca o problemă a polițiștilor și juriștilor sau dacă se pune mai mult accentul pe abordări sociologice, psihologice și de asistență socială.

Al treilea obiectiv este de a vedea modul în care legislația României a fost acordată la legislația europeană în privința traficului de persoane. Al patrulea obiectiv este de a vedea cum sunt aplicate politicile împotriva traficului de persoane în România și în acest sens care sunt principalele obstacole, lacune, ineficiențe întâmpinate în acest proces, dar și principalele puncte forte.

În ceea ce privește ipotezele prezentei cercetări acestea sunt următoarele:

- Prima ipoteză: Dacă România a aderat la Uniunea Europeană, atunci a crescut numărul victimelor traficului de persoane identificate. Această ipoteză pleacă de la premisa că odată cu aderarea țării noastre la Uniunea Europeană s-a intensificat colaborarea țării noastre cu celelalte state membre ale Uniunii Europene în privința traficului de persoane, a fost adoptat cadrul legislativ al Uniunii Europene și prin urmare practicile afirmate în acest cadru dedicate luptei împotriva traficului de persoane. În acest sens ar putea fi dedusă intensificarea luptei împotriva traficului de persoane și identificarea unui număr mai mare al victimelor.

- A doua ipoteză: Dacă România a aderat la Uniunea Europeană, atunci au fost îmbunătățite politicile acesteia împotriva traficului de persoane. Adaptarea cadrului legislativ românesc la cel european ar trebui să ducă la o îmbunătățire a politicilor împotriva traficului de persoane din țara noastră. Aici trebuie operaționalizat conceptul de ,,politici”. Politicile pot fi definite drept: un set de activități, un set de documente, la acestea adăugându-se efectele măsurabile la nivelul cetățeanului. Prin urmare, îmbunătățirea politicilor în domeniul traficului de persoane poate fi privită prin: revizuirea cadrului legislativ, diversificarea măsurilor de prevenire, combatere, asistență, întâmpinarea a mai puține probleme în implementarea măsurilor de prevenire, combatere, asistență în domeniul traficului de persoane.

Din punctul de vedere al întrebărilor de cercetare acestea sunt următoarele:

- Există o schimbare de paradigmă la nivelul Uniunii Europene în politicile referitoare la traficul de persoane în secolul al XXI-lea comparativ cu secolul al XX-lea?

- În ce mod politicile României referitoare la traficul de persoane au fost adaptate la acquis-ul Uniunii Europene?

- Există probleme în implementarea politicilor privind traficul de persoane în România?

- Au fost identificate mai multe victime ale traficului de persoane după aderarea României la Uniunea Europeană?

- Au fost identificați mai mulți traficanți de ființe umane după aderarea României la Uniunea Europeană?