Obiective ale politicii europene de vecinătate în relația Uniunii Europene cu Federația Rusă

Introducere

Capitolul 1

POLITICA EUROPEANĂ DE VECINĂTATE - SCOP, OBIECTIVE, PRINCIPII. CONȚINUT

1.1 Necesitatea PEV în procesul de consolidare și extindere a UE

De la bun început, politica de vecinătate europeană este alăturată şi distinctă de politica de lărgire a UE. Această politică nu poate fi considerată ca o etapă de pregătire a lărgirii, deoarece statele cărora li se adresează nu sunt vizate a fi integrate.

Politica Europeană de Vecinătate nu poate fi compatibilă cu politicile sale din ultimul deceniu în Centrul şi Estul Europei fără a oferi promisiunea de a deveni membre, în schimb promovând o clauză de condiţionalitate. “A aparţine Europei” şi “a se asocia Europei” sunt două sintagme diferite atât prin ceea ce oferă cât şi prin procesualitate, cel puţin pe termen scurt. PEV mizează pe presupunerea că statele vecine vor adopta politica sa şi se vor adapta normelor sale aşa cum au făcut statele din Europa Centrală şi de Est, chiar i în lipsa unei oferte care să includă beneficii clare în schimbul eforturilor sale. La ora actuală, PEV este incapabilă să ofere două beneficii pe care acestea şi le doresc foarte mult: accesul liber în UE şi comerţul liber al produselor agricole.

PEV este structurată pe patru direcţii: Rusia, grupului de noi state independente occidentale (Ucraina, Moldova, Belarus), Caucazul de Sud (Armenia, Azerbaijan şi Georgia) şi statele din Sudul Mediteranei (Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Libia, Maroc, Autoritatea Palestiniană, Siria şi Tunisia).

UE şi Rusia sunt de acord, în principiu, să creeze câteva politici în favoarea unui spaţiu comun european, în economie, educaţie şi cercetare, justiţie şi afaceri interne şi securitate externă. Marea necunoscută a PEV în ceea ce priveşte Rusia este dacă va exista voinţa politică pentru a fi promovată “Europa extinsă” a instituţiilor multilaterale comune bazate pe valori politice şi reguli comune.

PEV propune un parteneriat cu un set de obiective ambiţioase pentru statele vecine UE, bazat pe împărtăşirea aceloraşi valori politice şi economice şi reformarea instituţională.

De la bun început trebuie precizat că PEV include unele promisiuni vagi legate de dialogul politic sporit şi cooperarea în domeniul securităţii.

Posibilitatea aderării la UE nu este atractivă pentru toate statele vecine, mai ales când este vorba de îndurarea privaţiunilor prevăzute de programul de aderare la UE, dar fără certitudinea integrării. Este din ce în mai greu ca populaţia să accepte reforme care atrag costuri foarte mari. Perspectiva aderării privită ca o recompensă pentru reforme nu există pentru statele participante la PEV.

Premisa PEV se constituie în interesul comun al UE şi al statelor partenere de a nu transforma grania care le separă într-o piedică în calea comerţului, schimburilor sociale şi comerciale sau împotriva cooperării regionale.

Viteza şi intensitatea acestui proces va depinde de voinţa şi capacitatea fiecărui stat partener de a se angaja în transpunerea agendei PEV pentru construirea şi întărirea actualului cadru de cooperare.

Succint, PEV îşi propune promovarea interdependenţei, cooperării, în special a cooperării regionale, şi a investiţiilor străine. Derularea PEV este axată pe politica de condiţionalitate care să impună respectarea legii. De reţinut că această arhitectură îşi are originea în relaţiile cu statele candidate precum şi cu statele balcanice.

Dimensiunea bilaterală a relaţiilor externe ale UE se circumscrie următoarelor categorii de acte politico-juridice: acordul de asociere (Association Agreement) pentru statele mediteraneene, acordul de stabilitate şi asociere (Stabilisation and Association Agreement) pentru statele balcanice şi acordul de parteneriat şi cooperare (PCA - Partnership and Cooperation Agreement) pentru statele europene partenere în cadrul PEV.

Documente de lucru ale PEV sunt documentele strategice, rapoartele de ţară, planurile de acţiune. Documentele strategice (Strategic Papers) stabilesc principiile, scopurile geografice, metodologia de implementare a instrumentelor PEV şi problematica cooperării regionale. Acestea includ şi programe multianuale orientative prin care se determină priorităţile de asistenţă şi de finanţare a programelor.

Rapoartele de ţară (Country Reports) prezintă progresele realizate prin implementarea acordurilor bilaterale şi a reformelor corelaţive. Acestea reflectă situaţia politică, socială şi economică a respectivei ţări, concentrându-se pe tematicile prioritare ale PEV.

PCA nu stabileşte un tratament preferenţial în domeniul comerţului şi niciun calendar orientativ pentru realizarea de reglementări în acest sens. De reţinut că, date fiind diferenţele existente între statele vecine ale UE la momentul intrării în PEV este normal ca fiecare relaţie bilaterală să aibă specificul său. Astfel, diferitele niveluri de implementare ale reformelor precum şi ale dezvoltării economice vor atrage diferite viteze ale progreselor desfăşurate în cadrul PEV.