Politicul românesc reflectat în politicile sociale - analiza factuală și proiectul filosofic

Introducere

Motivul care stă la baza prezentei lucrări este acelaşi cu domeniu şi sursa de inspiraţie şi cercetare care au stat la baza motivaţiei, şi anume: mediul politic românesc. Mai exact.

În această lucrare mi-am propus să identific disfuncţionalităţile mediului politic românesc. Întrucât disfuncţionalităţile sunt evidente doar ca efecte, mi-am propus ca orizontul de sondare să îl duc cât mai aproape de cauze. Această sondare are drept aspiraţie- ca o dată descoperite cauzele, să poată fi îndepărtate şi efectele.

Lucrarea porneşte de la cauze generale de filosofie politică, care, în alte părţi, sunt funcţionale. Înseamnă că avem o viciere a cauzelor sau cu un factor de viciere interpus între cauză şi efecte. În lumina acestor consideraţii, lucrarea a fost concepută după următoarele criterii de lucru:

Obiective generale;

Metodă de investigare;

Orizonturi de cercetare;

Structura conceptuală;

Proiectul filosofic.

Obiectivele generale

Sunt produsul unor mari frustrări din societatea civilă românească, din mediul românesc de afaceri, din cotidianul românilor. Aceste frustrări sunt percepute de fiecare în parte şi de aproape toţi laolaltă. De aceea, primul pas în sensul lămuriri direcţiei pe care trebuie să o abordez mi-a fost dată de această percepţie de la nivelul fiecărui individ. În interioritate fiecărui individ stau latente două stări pe care psihologii şi sociologii se grăbesc să le considere contradictorii. Eu, din perspectivă filosofică, le consider ca fiind complementare şi formând o singură unitate duală, mai exact: o dimensiune duală şi nedihotomică. Astfel, unul din obiective fiind şi acest studiu al dimensiunilor psihologice, respectiv sociologice ale individului. Dimensiuni pe care eu le-am identificat ca fiind într-o corespondenţă exterioară omului, dar percepută ca interioritate a sa, şi anume: dimensiunea politică.

În felul acesta, am identificat corespondenţa dimensiunii psihologic-individualist umană cu liberalismul, iar dimensiunea societar-solidară umană cu social democraţia. Asupra acestui lucru am fost inspirat de dimensiunile subiective şi dimensiunile obiective ale lui Thomas Nagel din Eguality and Partiality.

Din sensul acestei dimensiuni s-au ridicat şi se vor ridica totdeauna interogaţii de felul:

Care politică este mai bună, cea de stânga sau cea de dreapta, ori cea conservatoare? De ce o ducem astfel, şi nu într-un alt fel? Ce e rău în ţara asta de nu merge bine? Toate aceste interogaţii mi le-am asumat ca dimensiuni interogative în demersul meu de analiză şi cercetare.

Astfel, pornind de la ideea echilibrului venit din interioritatea unei societăţi, şi nu din exteriorul ei, aşa cum considera Ortega Y Gasset că trebuie să fie, deja mi-am conturat metoda de investigare pentru a putea depista acea ordine interioară şi necesară oricărei societăţi civilizate şi pe care, consider eu, noi, românii, nu o avem.

Metodă de investigare

Conştient de faptul că nimeni nu poate rămâne obiectiv lucrării sale, doar dacă reuşeşte să se dedubleze schismatic, mi-am propus ca abordarea metodei să fie cât mai strânsă de realitate. Metodă care, dacă nu reuşeşte să mă apropie cât mai mult de caracterul obligatoriu de obiectivitate în cercetare, cel puţin să mă ţină cât mai departe de propriul subiectivism.

Prin urmare, am optat pentru trei falii de cercetare şi două orizonturi de cercetare.

Faliile de cercetare sunt următoarele:

1.Normativă. Marcată de expunerea normativistă: Cum trebuie să fie politica.

2.Empirică. Marcată de constatarea empirist/descriptivă: Cum este politica.

3.Prescriptivă. Marcată de proiecţia prescriptivistă: Cum ar trebui să fie politica.

Orizontul de cercetare

Orizontul de cercetare este unul dublu, impus atât de dimensiunea duală a individului de la care plec în investigarea pe care mi-am propus-o, cât, mai ales, impusă de propunerea ce mi-am făcut-o de a rămâne cât mai departe de propriul subiectivism şi de a încerca să mă apropii de o posibilă obiectivitate de lucru. Pentru a-mi găsi un pivot conceptual neutru, către care să mă pot întoarce în cazul tentaţiilor subiective, m-am gândit să-mi împart orizontul de cercetare în două, ajutat fiind şi de cele trei falii de cunoaştere şi gândire politică. Astfel:

Primul orizont aparţine teoriilor, ideilor, concepţiilor politice, mai mult sau mai puţin, explicitate din domeniul filosofiei politice şi din cel al gândirii politice. Acest orizont coincide cu Capitolului 1 Cum trebuie să fie politica şi corespunde faliei normativiste.

Al doilea orizont, care parte este critc-constatativ, parte constructiv-prescriptiv, întrucât conţine în el atât critica cât şi proiectul filosofic, coincide cu Capitolul 2, Cum este politica şi Capitolul 3, Cum ar trebui să fie politica şi corespunde faliilor de cercetare empirică şi prescriptivă.

În aria acestui orizont îmi prezint propriul discurs, propriul front de teoretizare şi investigare, abordez problematica cu datele şi metodele cumulate din primul capitol(normativ), prelucrate critic în cel de al doilea, pentru a-mi putea prezenta ideile directoare în propriul proiect filosofic. Proiect în care îmi prezint opţiunile şi strategiile. Tot aici, în proiectul filosofic, îmi prezint viziunea asupra rezolvării problemei(de-problematizarea), toate într-un „câmp al posibilului” dez-văluit de Rawls şi instituit de mine însumi. Pentru a nu mă încurca în faliile celor trei elemente şi în ariile celor două orizonturi, am optat pentru o structură progresivă şi progresistă .