Riscuri și provocări cu privire la asigurarea securității internaționale

Rezumat:

Lucrarea este structurată în trei capitole, urmate de studiu de caz, concluzii şi o bibliografie reprezentativă actualizată.

În capitolul I am arătat faptul că securitatea colectivă reprezintă un concept, în al cărui temei mai multe state îşi asumă obligaţia de a se ajuta unul pe altul, inclusiv cu mijloace militare. În cazul în care o agresiune va fi îndreptată împotriva unuia dintre ele, se va considera că agresiunea dată este îndreptat împotriva tuturor celorlalte. Astfel pe parcursul întregii lucrări reiese că noţiunea de securitate colective este îndreptată împotriva aplicării ilegale a formei de către unul sau câteva state din cadrul grupului de state care formează sistemul securităţii colective însuşi, şi nu împotriva unei ameninţări externe.

Capitolul II se întemeiază pe explicarea principiul indivizibilităţii păcii, pornindu-se de la ideea că agresiunea, indiferent împotriva cui şi unde va fi săvârşită, reprezintă o încălcare a păcii generale. Fiind un rezultat al politicii echilibrului de forţe, securitatea colectiv implică ideea că nu poate exista pace trainică fără securitate şi nici securitate în condiţiile în care războiul de agresiune este admis ca mijloc legal de rezolvare a diferendelor internaţionale.

În ultimul capitol am menţionat că, fără a diminua importanţa altor mijloace de asigurare a securităţii internaţionale, drept cele mai importante trebuie recunoscute crearea sistemului de securitate colectiv a statelor pe bază universală şi regională, efectuarea de către state a măsurilor colective de prevenire a conflictelor armate şi de realizare a dezarmării generale şi depline. Anume aceste mijloace, într-o măsură mai efectivă, asigură o securitate egal pentru toate ţările şi echilibrul intereselor lor.

Studiul de caz analizează o speţă relevantă pentru tema dată, specificând de asemenea că lucrarea este inserată în întregime cu exemple argumentate despre noţiunile explicate.

CAPITOLUL I

POLIVALENŢA CONCEPTULUI DE SECURITATE ÎN EPOCA RĂZBOIULUI

1.1. Analiza dreptului la securitate în timpul războiului rece

Conform unor aprecieri cu privire la conceptul de securitate, internaţional sau naţional, se consideră că în perioada războiului rece în prim-plan erau situate aspectele militare, iar după încheierea războiului rece mai importante au devenit alte aspecte ale securităţii, cum ar fi cele economice, ecologice, demografice etc.

Conceptul de securitate era suficient de polivalent şi în epoca războiului rece, fără să includă numai aspectele militare. De exemplu, politica Japoniei la începutul anilor ’80 se construia în baza doctrinei de asigurare complex a securităţii naţionale, fiind constituit din trei blocuri: de apărare, politic şi economic. În concepţia menţionată, securitatea purta un caracter atotcuprinzător, format din aproximativ 10 aspecte diferite de securitate, chiar dacă cel militar, după semnificaţia sa, era şi cel mai important.

Dar problema constă în faptul că, şi în prezent, după încheierea războiului rece, aspectul militar rămâne prioritar în problema asigurării atât a securităţii naţionale, cât şi a celei internaţionale. Este suficient să comparăm volumele de finanţare a tuturor necesităţilor securităţii oricărei ţări influente din lume, ca să descoperim că cheltuielile pentru apărare cuprind sumele cele mai mari. Cu alte cuvinte, până în prezent, factorul militar nu şi-a pierdut ponderea în politica mondial, iar importanţa lui nu s-a diminuat în proporţii considerabile. Este adevărat, s-au temperat întru câtva controversele privind eventualitatea unui conflict termonuclear. Cu toate acestea, luând în calcul faptul că, conform unor pronosticuri, în secolul al XXI-lea la clubul puterilor nucleare vor mai adera câteva state, este prematur să vorbim despre o demilitarizare reală, în stare să asigure liniştea în lume.

La etapa actuală, lumea se află în tranziţie spre o nouă ordine multipolară. Ea va fi bazat pe echilibrul instabil al unor noi asocieri în jurul puterilor regionale care îşi anunţă apariţia. Ca şi în toate epocile de schimbare, acest proces va fi însoţit de o perioadă de instabilitate şi reorganizare geopolitică a lumii, de reanimare a competiţiei pentru dominarea spaţiului, chiar dacă acesta va fi mai puţin “teritorializat” în comparaţie cu timpurile care s-au scurs.

Tendinţa cea mai accentuată la etapa actuală, care va determina evoluţia comunităţii mondiale în viitorul apropiat, este globalizarea. Prin această noţiune, tot mai vehiculată în ultimul timp, înţelegem interdependenţa din ce în ce mai strânsă a statelor şi instituţiilor internaţionale în căutarea soluţiilor la gravele probleme ce afectează interesele întregii comunităţi mondiale, ameninţând, la nivel global, securitatea ei.

Una din problemele fundamentale ale lumii contemporane, în noul secol, continuă să rămână totuşi, problema securităţii internaţionale şi a stabilităţii mondiale, cu singura deosebire că, în locul reminiscenţelor şi recidivelor “războiului rece“, în calitate de detonatoare şi ameninţări la adresa păcii şi securităţii, se impun tot mai pregnant terorismul internaţional, extremismul, naţionalismul agresiv şi separatismul.