Rolul formativ-educativ al activităților de povestire în educarea limbajului

ARGUMENT

Vârsta preșcolară este o etapă hotărâtoare în stimularea și optimizarea deprinderilor de comunicare și a capacităților cognitive. În acest sens, grija pentru educarea limbajului constituie o preocupare permanentă a cadrelor didactice din învățământul preșcolar, în atenția acestora fiind latura informațională, cât și cea formativă.

Mi-am ales această temă, ținând seama că procesul dificil de formare a deprinderilor de exprimare corectă începe în grădiniță. Grija pentru o exprimare orală corectă, clară și precisă, este preocuparea majoră a educatoarei atât la activitățile specifice de educare a limbajului cât și în celelalte activități. Procesul instructiv-educativ este în primul rând o acțiune de dezvoltare a gândirii și de îmbogățire a minții copiilor cu noi cunoștințe.

Vârsta preșcolarității aduce mari schimbări în viața copilului atât în planul dezvoltării somatice, cât și a celei psihice, dar și în ceea ce privește planul relațional. Copiii merg la grădiniță unde sunt cerințe noi, deosebite de cele din familie dar și față de cele din etapa anterioară. Diferențele de solicitări provoacă surescitarea tuturor posibilităților de adaptare ale preșcolarului și pe de altă parte o diversificare a conduitelor sale. Principala formă de activitate a preșcolarului mic este jocul care lasă loc pentru timp scurt unor activități sistematice, simple în conținut care iau tot forma jocului. Cultivarea exprimării coerente, expresive, fluente este o datorie a educatorului, formare de care va depinde locul copilului și omului de mai târziu în societate.

Vârsta preșcolară este deosebit de importantă în dezvoltarea limbajului și în ridicarea gândirii pe trepte superioare de generalizare și abstractizare. Odată cu asimilarea fondului lexical, copilul își însușește și semnificația cuvintelor adică noțiunile care se schimbă, se îmbogățesc și se precizează treptat, pe măsura experienței și a perfecționării operațiilor gândirii.

Formele de activitate prevăzute la dezvoltarea vorbirii și comunicării urmăresc pregătirea preșcolarilor pentru receptarea fenomenului gramatical din ciclul primar, dar mai ales formarea capacităților de comunicare verbală.

Povestirea, jocul didactic, convorbirea, memorizarea sunt activități în care se formează, se îmbogățește, se consolidează toate achizițiile în planul limbii și comunicării.

Copilăria nu se poate concepe fără lumea minunată a basmelor și poveștilor. Preșcolarul face un efort mare să- și reprezinte lumea necunoscută în care se transferă, însoțind firul poveștii. Copilul își creează propriile imagini iar acest lucru nu poate fi conceput în afara unei gimnastici imense a memoriei gândirii, voinței și limbajului.

Povestirea are valențe însemnate, informative și formative. Preșcolarul asimilează informații diverse dar în același timp își satisface nevoia de cunoaștere și afectivitatea, se stimulează imaginația și se constituie cadrul propice de a-și exersa capacitățile de comunicare.

Povestirea nu este numai un exercițiu util de dezvoltare a vorbirii și comunicării dar joacă un rol însemnat și în educarea morală si estetică. Lucrarea de față urmărește să prezinte aspecte teoretice legate de valențele informative și formative ale povestirii în activitățile cu preșcolarii precum și o cercetare aplicativă care analizează eficiența povestirii la problema dezvoltării competențelor comunicative a copiilor și este structurată după cum urmează: Capitolul I Caracteristicile dezvoltării psihice a copilului preșcolar conține câteva repere teoretice referitoare la caracteristicile dezvoltării psihice pentru cele trei subperioade ale preșcolarității: cea a preșcolarului mic (3-4 ani), a preșcolarului mijlociu (4-5 ani) și a preșcolarului mare (5-6 ani), formarea capacității de comunicare și particularități ale limbajulu copilului. La copilul preșcolar, dezvoltarea limbajului este strâns legată de evoluția gândirii căreia îi impune exigențele sale culturale contribuind astfel la restructurarea ei. Preșcolarul face apel la realitate dar prin limbaj se depărtează de ea, își amintește situațiile trecute, face deducții valide, stabilește raporturi. Limbajul se îmbogățește sub raport cantitativ. De la 1600 cuvinte la 3 ani, copilul ajunge la 6 ani la un vocabular cu 3500 cuvinte. În același timp se dezvoltă coerența limbajului, caracterul său închegat, structurat. De la limbajul situativ, specific antepreșcolarității se face treptat trecerea la limbajul contextual. Posibilitatea de a interacționa ce semenii este dată de capacitatea de comunicare. În grădinița de copii, dezvoltarea capacității de comunicare este unul din obiectivele majore care se realizează gradual, prin lărgirea relațiilor verbale cu cei din jur, în condițiile manifestării de către copil a curiozității de a cunoaștere a obiectelor, pe de o parte, a atitudinii interogative referitoare la originea și cauza unor fenomene, pe de altă parte.

Capitolul II Introducere în literatura pentru copii definește specificul literaturii pentru copii prin sfera tematică, genuri și specii, ca o literatură formativă care construiește în plan moral și estetic. Pentru învățământul preșcolar cei mai reprezentanți autori sunt marii noștri povestitori pentru copii: Ion Creangă, Petre Ispirescu, Călin Gruia, autori de povestiri și mai ales povești sau basme.

Capitolul III Povestirea în educarea limbajului la preșcolari definește mai întâi rolul povestirii în educarea limbajului. Povestirea are valențe însemnate, informative și formative. Preșcolarul asimilează informații diverse dar în același timp își satisface nevoia de cunoaștere și afectivitatea, se stimulează imaginația și se constituie cadrul propice de a-și exersa capacitățile de comunicare. Prin ea se modelează procesele intelectuale superioare care participă la construirea limbajului (analiza, sinteza, generalizarea) povestirea solicită imaginația și memoria, este un mijloc de exprimare contextuală.

În grădinița de copii povestirea este folosită atât ca metodă de expunere și comunicare cât și ca formă de activitate destinată cunoașterii mediului înconjurător, dezvoltării limbajului și comunicării și educației pentru societate. Ca în toate celelalte niveluri ale învățământului, metodele de învățare fac parte din activitatea comună a personalului didactic și a copiilor educați.