Terorismul

Introducere

Rațiunea alegerii acestei teme rezidă din importanța pe care o reprezintă pericolul

terorist pe secena internațională. Astfel cea mai mare amenințare contemporană a întregii

societăți umane este terorismul. Putem identifica problematica terorismului în opinia publică,

mediile academice și chiar în evoluția socială curentă. Terorismul contemporan reprezintă un

fenomen extrem de complex, uneori mai complex decât războiul, a cărui percepție, în unele

cazuri, este diferită în funcție de ce stabilește o comunitate umană ca reprezentând generatorul

stării de teroare. Deseori terorismul este ilustrat prin caricatura unui anarhist bărbos, cu cagulă

și manta neagră, care se pregătește să detoneze o bombă mică, cu fitil, asupra unui obiectiv

reprezentativ al capitalismului occidental.

În realitate, imaginea teroristului contemporan reiese din evenimentul din 11

septembrie 2001 atunci când SUA în mod direct și o lume întreagă în mod indirect, au asistat

neputincioase la atacul turnurilor gemene World Trade Center de către o grupare de fanatici

religioși. Putem afirma cu tărie că studierea problematicii fenomenului terorist a fost

determinată cu precădere de evenimentele din 11 septembrie 2001. Toate acestea ne

determină să estimăm că o înțelegere corectă a ceea ce cuprinde noțiunea de terorism

reprezintă și probabil va reprezenta un subiect de dezbatere în numeroase medii

informaționale și în special în cele academice.

Dificultatea oferirii unei definiții clare și concise a termenului terorism derivă din

natura sa emoțională, a conotației negative a termenului și a discursului politic pe care îl

presupune, deoarece toate acestea contribuie la mărirea complexității surprinderii sale, în

totalitatea componentelor ce-l caracterizează. În linii generale terorismul presupune folosirea

deliberată și sistematică a unor mijloace de natură să provoace teroarea, de plidă asasinatele și

răpirile. Acesta a fost și scopul primului capitol de a trece în revistă definiții oferite de-a

lungul timpului noțiunii de terorism și celelalte componente tipologice ce-l alcătuiesc:

terorismul politic, de stat, religios și etnic. Este cunoscut faptul că pentru a acționa, teroriștii

au nevoie să aparțină unei grupări de acest tip, astfel pe parcursul primului capitol am

identificat princi palele organizații teroriste și activitățile lor. Structurile teroriste ca organizații

de violență extremă își definesc identitatea și își întăresc credibilitatea prin acțiuni de

amploare diferită, pentru scopuri politice deseori suprastatale, generând astfel un anumit

capital politico – militar. Cu toate că grupările teroriste sunt monitorizate și supravegheate de

organismele internaționale competente în domeniu, în ultima perioadă s-au înregistrat acțiuni

de o violență și amploare extreme, care au avut ca ținte în special obiective civile de o largă

diversitate și mari aglomerări urbane, răspândite în diferite zone ale lumii.

Se cunoaște că după atacurile de la 11 septembrie 2001 s-a declanșat lupta globală

împotriva terorismului astfel spre finalul primului capitol sunt prezentare principalele măsuri

de combatere și prevenire a terorismului. Însă, în practică, prevenirea și combaterea

fenomenului terorist, sub toate formele de manifestare, nu se poate realiza decât în situația în

care comunitatea internațională îți va concentra efortul pe cauzele terorismului: nerespectarea

drepturilor omului, lipsa ordinii și a legislației adecvate, lipsa accesului la educație, sănătate și

resurse, extinderea corupției.

Contextul situației internaționale de la început de mileniu evidențiază o revenire în

forță a terorismului, dovedită atât de extinderea ariei geografice de manifestare, cât și de

diversificarea obiectivelor promovate, a metodelor și mijloacelor folosite, a gamei țintelor

vizate de grupările care inițiază, planifică, organizeză, susțin ori înfăptuiesc acte teroriste. Un

exemplu în acest sens îl constituie necesitatea intervențiilor milit are ale SUA în Afganistan și

Irak. Astfel pe parcursul capitolului al doilea sunt relatate evenimentele soldate intervenției

militare în războiului din Afganistan și în războiul din Irak. Pentru înțelegrea conjuncturii

politico – militare conflictelor din Irak și Afganistan trebuie studiată în primul rând istoria

tipologiei conflictelor a fiecărui stat în parte.

Referitor la reflecția în mass – media a terorismului, și în special a evenimentelor din

11 septembrie 2001, este binecunoscut faptul că acestea au suscitat un enorm interes, din

partea turturor oamenilor (ziariști, oameni politici, înalți demnitari publici, reprezentanți ai

serviciilor secrte etc.). Mulți s-au rugat să fi existat măcar un indiciu care să prevadă o

asemenea catastrofă, în felul acesta, foarte multe vieți omenești ar fi fost salvate.

Efectele evenimentelor de la 11 septembrie 2001, le găsim în al treilea capitol al

lucrării de față. Astfel putem afirma că efectele indirecte ale atacurilor teroriste de la 11

septembrie 2001 și perspectivele de termen lung sunt oricum dificil de evaluat, dar, mai ales,

au depins de modul în care evenimentele de natură noneconomică au evoluat. Atacurile

teroriste de la 11 septembrie 2001 au dus la redefinirea roului statului.

După 11 septembrie 2001, rezonabila temă legată de terorism și neplăcutele sale efecte

ar fi putut încetini creșterea economică și răspândirea globalizării. Dar nu s-a întâmplat așa.

Cel puțin până acum. Terorismul a provocat, cu siguranță, câteva costuri importante.

Companiile aeriene și turismul au avut de suferit. Dar teror ismul n-a distrus prosperitatea sau

libera circulație peste granițe a bunurilor, a banilor ori a oamenilor.