Aspecte generale privind mentenanța aeronavelor dintr-o companie de transport civil

Introducere

Sfârşitul anilor ’70 a fost teatrul unei mini-revoluţii industriale. Până atunci, era suficientă întreţinerea echipamentelor industriale în aşa fel încât acestea să producă la maximul capacităţii lor şi prin urmare, utilizatorul nu făcea decât întreţinerea, adică repunerea în funcţiune a echipamentelor industriale după apariţia unei defecţiuni, examinând deci sistemul fără a stăpâni disponibilitatea lui pentru producţie. În ultimii ani, în economia mondială, sub presiunea unor factori precum complexitatea şi automatizarea crescândă a echipamentelor, integrarea şi progresul constant al tehnologiilor, fiabilitatea crescândă a sistemelor, costul din ce în ce mai ridicat al investiţiilor şi exigenţa clienţilor (din ce în ce mai puternică) în materie de siguranţă de funcţionare, s-a trecut însă de la întreţinerea şi repararea echipamentelor la mentenanţa acestora.

Implementarea unui serviciu de mentenanţă, ca funcţie importantă a unei organizaţii, a condus şi conduce la posibilitatea de a anticipa, de a prevedea defecţiunile şi de a planifica intervenţiile care să permită evitarea acestora.

Funcţia de mentenanţă reprezintă, în medie şi în cost direct 4% din cifra industrială de afaceri, iar dacă se includ şi costurile indirecte această valoare atinge 7-8% (urmare a impactului complementar datorat costurilor induse de non-disponibilitate).

Această funcţie se dotează cu specialişti, a căror calificare este din ce în ce mai ridicată şi în domenii din ce în ce mai diferenţiate.

În industria aeronautica mentenanța a fost dintotdeauna factorul cheie pentru asigurarea siguranței zborului. De aceea procedurile de mentenanța aplicate sunt foarte restrictive și costisitoare.

Aplicarea acestor proceduri se realizează după reguli stricte implementate pentru prima data la Convenţia de la Chicago ( Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, ratificată de statul român prin Decretul nr. 164/1965) și menținută în prezent de autoritățile internaționale EASA (The European Aviation Safety Agency) și FAA (The Federal Aviation Administration).

Respectând aceste reglementări și folosind un "limbaj" intenațional oferit de autorități, producătorii de aeronave oferă servicii de mentenanță și documentația necesară realizării acesteia de către companiile aeriene care au suportul tehnic necesar.

CAPITOLUL I.

Aspecte generale privind mentenata sistemelor logistice

Mentenanţa ca şi concept are metode specifice şi instrumente din ce în ce mai sofisticate. Acest lucru este necesar din următoarele motive:

1. gradul de complexitate al produselor este într-o continuă creştere

2. Funcţiunile produselor sunt din ce în ce mai numeroase (produse multifuncţionale)

3. Necesitatea asigurării unuiunui grad ridicat de securitate.

Implementarea unui astfel serviciu, ca o funcţie integrată a unei organizaţii va permite:

-managementul mentenanţei prin gestiunea ratio-urilor reprezentative, analiza staţionărilor producţiei, stăpânirea costurilor mentenanţei şi optimizarea alegerii politicilor de mentenanţă;

-utilizarea de metode de mentenanţă ce conduc la planificarea acţiunilor preventive, de lubrifiere, de gestiune a pieselor şi subansamblelor de schimb, la pregătirea intervenţiilor;

-adaptarea resurselor, în particular, formarea şi calificarea oamenilor în funcţie de sistemele utilizate, gestiunea interfeţelor cu alte entităţi ale organizaţiei (conducere, serviciile de resurse umane, financiar, calitate, tehnic, aprovizionare, post-vânzare). Patru axe de progres sunt afectate mentenanţei:

- creşterea productivităţii sistemului, de menhtenanţă adică a cantităţii de produse şi servicii, la un preţ cât mai bun, de o manieră stabilă în timp;

- participarea la îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor, respectiv a bunurilor fabricate şi a serviciilor oferite;

- garantarea securităţii bunei funcţionări a sistemului şi a oamenilor ce îl deservesc;

- garantarea protecţiei mediului.

1.1. Definirea mentenanţei

Mentenanţa nu este o descoperire a lumii moderne. Vechimea acestei activităţi se pierde în timp, ea fiind prezentă de-a lungul întregii istorii a omenirii, fie că a fost sau nu conceptualizată. Cert este că dezvoltarea societăţii omeneşti, însoţită de o puternică revoluţie în domeniul tehnicii, a fost sprijinită de dezvoltarea acestui tip de activitate.

Fiind în atenţia oamenilor de ştiinţă încă din fazele de început ale tehnicii, termenul „mentenenţă” are multiple definiţii, care încearcă să scoată în evidenţă diferite aspecte. De exemplu, în „Grand dictionnaire universel du XIXe siècle” de Pierre Larousse, Paris, 1873, găsim următoarele explicaţii:

MAINTENIR (a menţine) – conservation, défense, protection adică conservare, apărare, protecţie ;

De asemenea, în acelaşi dicţionar mai întâlnim şi următorii termeni:

ENTRETIEN (întreţinere) – soin qu’on prend e mentenir une chose en état; dépense qu’on y consacre adică ceea ce se întreprinde pentru a menţine un lucru în bună stare; cheltuieli destinate ;

REPARATION (reparaţie) – action de remise en marche adică acţiune de repunere în funcţiune

În ceea ce priveşte aceeaşi termeni, în „Encyclopaedia Britannica”, 1998, găsim următoarele explicaţii:

MAINTENANCE – to hold in an existing state adică a menţine în starea existentă;

REPAIR (reparaţie) – to restore to the good condition adică a readuce în bune condiţii;

ENTERTAIN (întreţinere) – to maintain in a good condition adică a menţine în bună condiţie.

Se observă că există o diferenţă semnificativă între „mentenanţă”, „reparaţie” şi „întreţinere”, aspect sesizat şi în „Dicţionarul explicativ al limbii române”, 1975:

A MENŢINE – a păstra ceva în aceeaşi stare sau formă în care se află la un moment dat, a face să dureze ;

A REPARA – a face propriu pentru folosire, a reface, a menţine ;

A ÎNTREŢINE – a păstra în stare bună, în bune condiţii; a face să dureze, a menţine

În dicţionarul amintit, toţi termenii româneşti îşi au ca origine limba franceză şi, prin urmare, în literatura de specialitate românească se consideră că, în limbajul curent, termenul de „mentenanţă” îşi găseşte justificarea cu unele remarci: