Cercetări Privind Cresterea Calitătii Serviciilor prin Implementarea Codului Global de Etică pentru Turism în România

CAPITOLUL 1

TURISMUL – ABORDĂRI CONCEPTUALE

1.1. Conceptul de „turism”

Deşi este considerat de cei mai mulţi dintre specialişti ca un fenomen propriu perioadei contemporane, prin care se valorifică potenţialul turistic al unui spaţiu, turismul s-a cristalizat la sfârşitul secolului al XIX-lea şi, ca atare, primele încercări de definire şi caracterizare a lui datează din acea perioadă.

Prin natura lui, turismul se prezintă ca o activitate economică situată la interferenţa altor ramuri, ceea ce determină o serie de dificultăţi în definirea lui. Pornind de la premisa că fiecare ramură economică reprezintă locul unei producţii de bunuri sau servicii care sunt consumate într-un mod specific, turismul are ca obiect „o producţie şi un consum de bunuri eterogene care concură la satisfacerea nevoilor turiştilor, a nonrezidenţilor”.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea turismul era considerat ca fiind sinonim cu călătoria. Călătoria sau sejurul de agrement devin inseparabile de noţiunea de turism odată cu înmulţirea staţiunilor termale şi balneare.

O primă încercare de definire a turismului ca fenomen social şi economic aparţine lui E. Guy Freuler şi datează din anul 1880. Potrivit părerii lui, turismul este „un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate faţă de frumuseţile naturii rezultat al dezvoltării comerţului, industriei şi perfecţionării mijloacelor de transport”.

O definiţie mai expresivă este formulată în anul 1938 de Leville-Nizerolle: turismul este ansamblul activităţilor nonlucrative ale omului, în afara ariei de reşedinţă.

Definiţia propusă de W. Hunziker şi K. Krapf, având meritul de a realiza o abordare mai complexă a turismului ca fenomen economico-social, se constituie ca moment de referinţă în literatura de specialitate: ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor, în afara locului de reşedinţă, atât timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare.

Kaspar (1975) defineşte turismul ca fiind ansamblul raporturilor şi fenomenelor rezultate din călătoria şi sejurul persoanelor, pentru care locul sejurului nu este nici rezidenţa principală şi durabilă, nici locul obişnuit de muncă. Deplasarea şi sejurul rămân componente fundamentale, cărora li se adaugă trasnportul, cazarea şi comerţul.

Kalfiotis (1972), specialist în economia turismului, defineşte turismul ca fiind deplasarea temporară a persoanelor individuale sau în grup de la domiciliu către un alt loc, pentru simpla plăcere şi satisfacerea unor interese morale ori necesităţi intelectuale, conducând astfel la realizarea unor activităţi economice.

Michaud (1983), de formaţie geograf, şef al Consiliului Superior al Turismului Francez, arată că turismul grupează ansamblul activ de producţie şi consum, generate de deplasările de o noapte sau mai multe, de la domiciliul obişnuit, motivul călătoriei fiind plăcerea, afacerile, sănătatea (tratament termal, talaso-terapie) sau participarea la o reuniune profesională, sportivă sau religioasă etc.

În sinteză, turismul, având criteriul principal deplasarea pe o perioadă mai mare de 24 ore, reprezintă o abordare predominant economică, pe când agrementul, având ca motivaţie de bază călătoriile de agrement, este o abordare predominant socială.

O reflectare sugestivă a conţinutului şi complexităţii activităţilor turistice poate fi redată astfel: latură a sectorului terţiar al economiei, unde activitatea prestată are ca scop organizarea şi desfăşurarea călătoriilor de agrement, recreere sau a deplasărilor de persoane la diferite congrese şi reuniuni; include toate activităţile necesare satisfacerii nevoilor de consum şi servicii ale turiştilor.

Trecerea în revistă a principalelor puncte de vedere referitoare la noţiunea de turism, consemnate în literatura de specialitate, evidenţiază faptul că acesta este un fenomen deosebit de dinamic, care îşi lărgeşte continuu sfera de activitate, imprimând definiţiilor un caracter limitat. Noţiunea de turism trebuie, deci, adaptată permanent schimbărilor în viaţa economică şi socială, confruntată şi corelată cu activitatea practică, cu celelalte domenii ale economiei.