Biologie celulară - II

ORGANITELE CELULARE

In citoplasma celulelor eucariote vegetale sunt localizate organite celulare cu functii specifice ca: nucleul, reticulul endoplasmatic, mitocondriile, ribozomii, plastidele, aparatul Golgi s.a., dintre care numai ribozomii se întâlnesc si în celula procariota, celelalte fiind absente sau difera structural de cele din celula eucariota.

RETICULUL ENDOPLASMATIC

A fost observat în 1945 de Porter si Fulam. în anul 1954, Palade si Porter au constatat ca reticulul endoplasmatic este reprezentat printr-un sistem de interconectare a canalelor, veziculelor si a cisternelor ultramicroscopice. Unele portiuni ale reticulului endoplasmatic au suprafata rugoasa, fiind tapisate la exterior cu ribozomi, iar altele netede, ribozomii lipsind aici. Multi cercetatori sunt de parere ca reticulul endoplasmatic rugos se poate transforma în reticul endoplasmatic neted, dar situatia inversa nu poate avea loc. Originea reticulului endoplasmatic este mult controversata datorita faptului ca cele mai multe modificari în ontogeneza celulara le sufera reticulul endoplasmatic. în celulele meristematice foarte tinere el are o dezvoltare moderata, însa se dezvolta foarte repede în perioada de crestere si de diviziune celulara. Cordoanele reticulului endoplasmatic în mod frecvent sunt dispuse foarte aproape de suprafata celulei, paralele cu plasmalema, dar contactul dintre ele nu se observa. Din aceasta cauza se considera ca plasmalema se învagineaza numai în procesul de pinocitoza, iar reticulul endoplasmatic reprezinta un sistem independent de plasmalema. O legatura strânsa se observa între reticulul endoplasmatic si învelisul nuclear, comunicând între ele. Frey-Wyssling crede ca reticulul endoplasmatic si învelisul nuclear reprezinta un singur organit celular, iar descrierea lor separata se face numai din considerente didactice si istorice, în acest sens Porter si Machado în 1960 arata ca învelisul nuclear nu dispare complet în timpul diviziunii celulare, ci se desface în bucati care ramân în jurul zonei ocupate de cromozomi, în aceste conditii, fragmentele învelisului nuclear se deosebesc greu de cordoanele reticulului endoplasmatic. La sfârsitul telofazei, din aceste fragmente se formeaza membranele nucleare ale celor doi nuclei-fii, aparând si porii. Cercetarile recente arata ca reticulul endoplasmatic prezinta o evolutie ontogenetica caracteristica pentru anumite tipuri de celule.

Functiile reticulului endoplasmatic:

- Participa la transportul substantelor în citoplasma si la eliminarea unora în mediul extracelular.

- Participa la transportul substantelor nutritive în corpul plantelor, deoarece formatiile canaliculare ale reticulului endoplasmatic sunt orientate în directia circuitului de seva elaborata.

- Vasilieu (1969) arata ca reticulul endoplasmatic rugos are rol în sinteza substantelor proteice care apoi vor intra în structura reticulului endoplasmatic neted. De asemenea rnai are rol si în sinteza unor enzime.