Comerțul Internațional

1. Noţiuni generale despre CI

Comerţul internaţional reprezintă totalitatea schimburilor de bunuri, servicii şi factori de producţie dintre două sau mai multe state, în baza diviziunii internaţionale a muncii.

Comerţul mondial cuprinde comerţul internaţional al tuturor statelor lumii.

Comerţul exterior reprezintă relaţiile comerciale ale unei ţari cu restul lumii. (include exportul, importul, reexportul şi tranzitul).

Balanta comerciala:activa(excedentara);pasiva(deficitara)

2. Diviziunea internaţională a muncii

Diviziunea internationala a muncii exprima: procesul de specializare internationala in productie a economiilor nationale;

Ea arată locul pe care diferitele ţări ale lumii îl ocupă în economia mondială şi reprezintă temelia materială a fluxurilor economice. Acest proces are ca scop adaptarea potenţialului economic naţional al statelor la cerinţele în continuă schimbare ale pieţei mondiale

Diviziunea internaţională a muncii a evoluat în permanenţă şi a îmbrăcat forme numeroase, cum ar fi:

a. specializarea intersectorială de tipul industrie-agricultură;

b. specializarea inter-ramură, de tipul: industrie-industrie, industrie extractivă – industrie extractivă, industrie prelucrătoare – industrie prelucrătoare, agricultură-agricultură, servicii – servicii; acelaşi sector se găseşte în mai multe ţări care se specializează pe ramurile sectorului;

c. specializarea intra-ramură, aceeaşi ramură dezvoltându-se în mai multe ţări, specializarea realizându-se pe subramuri, activităţi, gama de produse, tipodimensiuni, calitate etc. Diviziunea internaţională a muncii constă în procesul complex de specializare a ţărilor în producerea şi comercializarea pe piaţa mondială a acelor produse şi servici care le aduc avantaje sporite (absolute, comparative, competitive etc.)

-locul si rolul fiecarui stat in circuitul economic mondial;

-relatiile ce se stabilesc intre statele lumii in procesul dezvoltarii productiei si comertului international;

-urmareste adaptarea potentialului economic al statelor la cerintele mondiale.

Factorii ce influenteaza DIM: - conditiile naturale fizico-geografice;

-Marimea teritoriului si a populatiei fiecarui stat;

-nivelul tehnic si gradul de diversificare a aparatului productiv din fiecare tara;

-traditiile economice;

-aprpierea geografica a statelor si stabilirea unor raportusi de complementaritate economica dinamica intre ele.

-factorii extraeconomici ( revolutie , razboaie, calamitati)

3. Interdependenţa economice dintre statele lumii

În ultimele 4-5 decenii (practic, după cel de-al doilea Război Mondial) a avut loc o puternică dezvoltare şi diversificare a afacerilor economice internaţionale, care a determinat adâncirea interdependenţelor economice internaţionale. În perioada 1951-1995, volumul comerţului mondial a crescut, per ansamblu, cu un ritm mediu anual de 10%, fată de numai 1% în perioada interbelică şi de 5%-6% în perioada de la sfârşitul secolului 19. Unii economişti consideră că puterea este capacitatea de a impune voinţa sa altuia, fie pe cale pozitivă (prin libera acceptare) fie pe cale negativă (prin constrângere , sancţiuni). G. Kebabdjian spune că puterea reprezintă capacitatea unor entităţi de a fi un jucător în ”jocurile” din economia mondială. Pentru statele moderne se propune cinci componente ale puterii:

- puterea fizică (înzestrată cu resurse naturale)

- puterea politică (stabilitatea sistemului politic)

- puterea militară

- puterea economică

- puterea sistemului naţional de valori ( valori, religie).

4. Structura CI pe cele două mari grupe de produse

Criza economică și financiară care a zguduit lumea în ultimele luni ale anului 2008 începutul anului 2009, a determinat o recesiune la nivel mondial, care a dus la o scădere a comerțului .Schimbarea ponderi și locului celor două grupe de produse în comerțul mondial, în favoarea produselor manufacturate, în perioada postbelică, este rezultatul accentuării caracterului industrial al economiei mondiale și, în primul rând, al economiei țărilor dezvoltate sub influența revoluției tehnico-științifice contemporane. In perioada postbelică s-a dezvoltat în special comerțul intraindustrial (care se mai cheamă și comerț intraramură sau comerț orizontal), care are loc între țări cu o dezvoltare asemănătoare și presupune schimbul de produse diferențiate din aceeași ramură (ex. tractoare contra tractoare – de diverse tipuri și dimensiuni, automobile contra automobile etc.). Acest lucru este absolut necesar pentru că nici o țară din lume nu poate produce toate sortimentele de produse și nici n-ar fi economic să facă acest lucru.

5. Structura CI pe cele șase grupe de produse

Ritmul de creștere a producției acestei subgrupe a fost relativ scăzut, chiar negativ. Această evoluție s-a datorat următoarelor cauze:

Țările dezvoltate și-au refăcut acest sector al agriculturii, după cel de-al II-lea război mondial, într-un timp scurt și l-au dezvoltat, asigurându-și aprovizionarea cu produse alimentare din producția proprie, concomitent cu reducerea importului de produse alimentare;

La rândul lor, țările în curs de dezvoltare și-au redus exportul de produse alimentare din două motive:

- a crescut consumul intern, datorită creșterii demografice;

- a crescut nivelul de trai.