Grile Comunicare

Capitolu I

1. Comunicare nu este legat de:

a. un proces comunicaţional;

b. rezultatul procesului comunicaţional;

c. o singură teorie;

d. unele fenomene specifice.

2. Care dintre următoarele nu este considerată teorie a comunicării:

a) teoria datei;

b) teoria şirurilor;

c) teoria semnelor;

d) teoriile comportamentale.

3. Identificaţi afirmaţia falsă:

a) orice comportament are o valoare comunicativă majoră;

b) comunicarea reprezintă totalitatea proceselor prin care o minte poate să o influenţeze pe alta;

c) comunicarea presupune o punere în comun, împărtăşire şi transmitere a unor proprietăţi unui număr de lucruri;

d) termenul de comunicare nu poate fi definit prin intermediul comportamentului de comunicare.

4. Care dintre urmatoarele nu este funcţie a comunicării:

a) funcţia emotivă;

b) funcţia demonstrativă;

c) de coordonare a acţiunilor;

d) metalingvistică.

5. Care dintre următoarele nu este axiomă a comunicării:

a) non-comunicarea este imposibilă;

b) comunicarea este un proces continuu ce nu poate fî abordat în

termeni de cauză-efect;

c) comunicarea sc dezvoltă pe planul relaţiei;

d) comunicarea este ireversibilă.

6. Comunicarea produce efecte asupra;

a) receptorului;

b) emiţătorului;

c) atât asupra receptorului, cât şi asupra emiţătorului;

d) comportamentului firmei.

7. Relaţia omului cu semenii săi nu poate lua forma:

a) relaţiilor interpersonale;

b) relaţiilor intrapersonale;

c) relaţii de grup;

d) relaţii de masă.

8. în funcţie de numărul participanţilor şi tipul de relaţie dintre ei, comunicarea nu poate fi:

a) comunicare personală;

b) comunicare interpersonală;

c) comunicare de grup;

d) comunicare publică.

9. Comunicare intrapersonală presupune:

a) ca emiţătorul şi receptorul să fie una şi aceeaşi persoană;

b) doi participanţi diferiţi în cadrul procesului de comunicare;

c) mai mult de doi participanţi în cadrul procesului de comunicare;

d) prezenţa unui emiţător unic şi a unei multitudini de receptori;

10. Comunicarea publică presupune:

a) doi participanţi diferiţi în cadrul procesului de comunicare;

b) mai mult de doi participanţi în cadrul procesului de comunicare;

c) prezenţa unui emiţător unic şi a unei multitudini de receptori;

d) prezenţa instituţiilor comunicării de masă, presa scrisă,

audiovizuală şi Internetul.

11. Comunicarea de grup este:

a)o ipostază a comunicării interpersonale, dar care presupune mai mult de doi participanţi;

b) comunicarea între un emiţător unic şi o multitudine de receptori;

c) comunicarea prin intermediul instituţiilor comunicării de masă;

d) comunicarea în care emiţătorul şi receptorul este una şi aceeaşi persoană.

12. Comunicare interpersonală nu poate satisface nevoia de:

a) afecţiune şi de recunoaştere a valorii personale;

b) autocunoaştere;

c) control;

d) divertisment.

13. Identificaţi afirmaţia falsă:

a) comunicarca este un schimb dc semnale (sonore, tactilc sau

vizuale), cu scopul de a informa, instrui sau convinge, bazat pe

existenţa unor semnificaţii comune, condiţionat de contextul

relaţiilor între cei ce comunică, dependent de contextul social;

b) stocul relaţional existent în cadrul firmei este foarte important

pentru supravieţuirea şi dezvoltarea acesteia în contextul

economiei cunoaşterii;

c) stocul relaţional mai poate fi definit drept abilitatea de a dezvolta,

dar şi de a întreţine relaţii interpersonale, care au un efect benefic

asupra tuturor părţilor implicate;

d) stocul relaţional este definit ca fiind totalitatea relaţiilor ce se

stabilesc în interiorul organizaţiei.

14. Procesul comunicării nu este întotdeauna:

a) independent de contextul social;

b) schimbător;

c) dinamic;

d) reciproc.

15. în comunicarea interpersonală emiţătorul este un individ care:

a) nu posedă o informaţie mai bine structurată decât receptorul;

b) nu arc o anumită motivaţie;

c) nu are un scop explicit (conţinut de mesaj);

d) are un scop implicit (este, de fapt. motivul transmiterii mesajului,de cele mai multe ori acesta fiind necunoscut receptorului).

16. Codificarea presupune:

a) semnificaţia expediată de emiţător;

b) retranspuncrea cuvintelor scrise sau vorbite, a gesturilor, imaginilor

sau orice alte senine şi semnale în emoţii, sentimente, concepte,

idei. atitudini, opinii şi comportamente umane;

c traducerea gândurilor, atitudinilor, emoţiilor şi sentimentelor în

cuvinte, atingeri, sunete, imagini, caractere scrise, desene, gesturi,

mirosuri;

d) capacitatea de comunicare a unor sentimente.

17. Mesajul se comunică simultan printr-un ansamblu complex de:

a) stimuli, limbaje, canale;

b) stimuli, limbaj verbal, canale;

c) sentimente, limbaj nonverbal, canale;

d) stimuli, limbaj paraverbal, canale.