Bazele contabilității

1. Teorie si model privind patrimoniul ca obiect al reprezentarii contabile

Ob contab poate fi explicat pornind de la notiunile de patrimoniu, avere, capital si resurse economice. Patrimoniul este o notiune complexa, cu caracter juridic, economic, administrativ si financiar. Teoria patrimonialista a fost fundamentata in 1923 de catre prof Spiridon Iacobescu. Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică aparţinând unei persoane (subiect de drept) pe baza determinării dintre bunurile identificabile şi sursele din care s-au constituit acestea.

Dpdv juridic, patrimoniul reflectă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor aparţinând unei persoane (fizice sau juridice), exprimabile cu titlu universal în bani, determinate de transferul proprietăţii prin acte de schimb sau transmiterea condiţionată a acesteia (posesiune, utilizare, folosinţa şi uzufruct) asupra bunurilor şi valorilor. Dpdv juridic patrimoniul reflectă universalitatea raporturilor de drept din 3 perspective distincte : a)pe baza identităţii legate de exprimarea personalităţii juridice a persoanei care este de fapt şi de drept proprietar, b)pe baza schimburilor economice echivalente ce afectează masa bunurilor şi valorilor prin legitimarea scopului ocrotit de legea aplicabilă, scop pentru care s-a constituit patrimoniul, c)pe baza subrogaţiei de drept real – cu titlu universal sau particular – care permite separarea titlului juridic al valorilor ce compun masa patrimonială, înlocuirea angajamentelor cu valori echivalente, partajul, împărţirea – dar şi transmiterea juridică cu titlu universal a întregului sau a unei părţi (fracţie, cotă divizibilă concret măsurabilă).

Dreptul de proprietate are o definiţie expresă în lege, este un drept real, are caracter absolut, este opozabil tuturor, are caracter inviolabil, inalienabil, insesizabil şi negrevabil – nedezmembrabil.

Dpdv economic, patrimoniul reprezintă totalitatea bunurilor, a mijloacelor şi valorilor disponibile care sunt necesare pentru a duce la îndeplinire scopuri legal ocrotite de lege, bazate pe surse de finanţare sau fonduri (orice mijloc raţional implică o resursă de finanţare cu caracter stabil, orice sursă sau fond asigură finanţare cu scop determinat pentru mijloace sau valori prestabilite). Din punct de vedere economic patrimoniul exprimă raporturi cauzale de determinare şi condiţionare reciprocă între masa bunurilor, drepturile şi obligaţiile asumate de proprietar prin acte, proceduri şi schimburi economice.

Dpdv administrativ patrimoniul reprezintă totalitatea raporturilor stabile de transfer – acte, proceduri şi competenţe desfăşurate prin delegarea autorităţii şi asumarea responsabilităţii, ca efect al legii aplicabile între proprietar, utilizatori şi beneficiari.

Dpdv financiar patrimoniul reprezintă totalitatea utilizărilor stabile în legătură cu resursele de finanţare, delimitate pe baza echilibrului stabil calculat între utilizări şi resurse.

Pentru definiţia patrimoniului se pot utiliza noţiunile de avere, capital şi fonduri.

Averea reprezintă realitatea concret măsurabilă a bunurilor şi valorilor disponibile. În raport cu proprietarul, averea formează patrimoniul dacă există din punct de vedere juridic o garanţie reală asupra modului de acoperire financiară (surse de dobândire, mod de procurare) deci un mod legal de a justifica provenienţa valorilor disponibile.

Capitalul reprezintă o investiţie potenţială cu scop determinat, adică mijloace şi resurse puse în valoare şi motivate de intervenţia unor scopuri raţionale umane, legal declarate, înregistrate şi dovedite în raport cu terţii, prin care scopul este satisfacerea utilităţii sau a scopului pentru care au fost estimate resursele, eventual obţinerea de profit.

Fondurile reprezintă totalitatea resurselor de finanţare grupate şi sistematizate pe criterii unitare şi controlabile aflate la dispoziţia unei instituţii sau persoane cu scopul de a satisface nevoi raţionale, altele decât obţinerea profitului

ACTIVELE reprezintă valoarea concretă a bunurilor materiale, averea identificabilă, tot ceea ce este măsurabil şi caracterizat prin dimensiunea destinaţiei de utilizare. Activele reprezintă resurse controlate ca rezultat a unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă în viitor producerea de avantaje,contraprestaţia unor servicii ori generarea de beneficii pentru instituţie (proprietar). Activele pot fi financiare şi nefinanciare. Activele nefinanciare sunt legate de activităţi şi exploataţii controlabile şi pot fi active fixe (corporale şi necorporale), active curente - circulante (stocuri, obiecte şi produse), respectiv active naturale – neprelucrate (zăcăminte, resurse naturale regenerabile, resurse biologice şi ecologice). Activele financiare se referă la numerar, depozite, aur monetar, DST, titluri şi certificate de trezorerie, bonuri de Tezaur.

Stocurile consumabile pot fi materiale, toate valorile consumabile legate de exploatarea curentă

CREANŢELE reprezintă drepturile condiţionate pe baza cărora se aşteaptă în viitor o contraprestaţie, o încasare sau un echivalent de numerar.

DATORIILE reprezintă obligaţii actuale determinate de evenimente trecute, prin achitarea acestora se aşteaptă în viitor o ieşire de resurse, o plată sau o contraprestaţie.

ACTIVE NETE/SITUAŢIE NETĂ / PATRIMONIU NET reprezintă valoarea activelor din care s-au dedus obligaţiile.

CAPITALUL este valoarea reziduală a rezultatului la care se adaugă rezervele

CHELTUIELILE reprezintă diminuări ale rezultatelor perioadei, ieşiri sau scăderi ale activelor, creşteri ale datoriilor, scăderi ale valorii activelor nete, ca urmare a unor tranzacţii şi schimburi controlate.

VENITURILE reprezintă creşteri ale rezultatelor perioadei, intrări sau majorări ale activelor, scăderi sau reduceri ale datoriilor, majorări ale activelor nete.

REZULTATUL este diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile perioadei.