Extras din notiță
1. Ce este sistemul de control intern al unei entități și care sunt cele mai cunoscute modele de control intern la nivel internațional?
Controlul intern este un ansamblu de mecanisme formate din proceduri, reguli, metode, practici și structuri organizatorice implementate în cadrul entității pentru a se deține un control asupra activității desfășurate, în condițiile respectării reglementărilor legale în vigoare, astfel încât să se obțină o asigurare rezonabilă că obiectivele stabilite sunt îndeplinite. Aceste mecanisme au rolul de a garanta exactitatea și exhaustivitatea informațiilor furnizate și utilizate în procesul decizional, prevenirea fraudei și a gestiunii necorespunzătoare, și totodată prevenirea, detectarea și corectarea riscurilor care ar putea influența atingerea obiectivelor.
Cele mai cunoscute modele de control la nivel international sunt: Modelul COSO - SUA si Modelul COCO - Canada.
2. Care este rolul controlului intern în guvernanța corporativă?
Conceptul de guvernanță corporativă este susținut de auditul intern, care are un rol important de jucat în asistarea reorganizării sistemului decontrol intern și consilierea managementului general.
Conceptul de conducere corporativă se referă la transparența tranzacțiilor și la necesitatea monitorizării sistemului de control intern în vederea asigurării capabilității acestuia de evaluare a riscurilor posibile care să dea un plus de siguranță managementului organizațiilor.
Guvernanța corporativă este un concept cu o conotație foarte largă care include următoarele elemente:
- responsabilitatea managerilor pentru acuratețea informațiilor din rapoartele financiare;
- existența termenelor limită pentru raportarea financiară;
- comunicarea și transparența totală asupra rezultatelor financiare;
- transparența auditului intern, a proceselor și a auditului extern.
3. Care sunt limitările controlului intern?
Limitările controlului intern sunt:
- Raportul cost/beneficiu: pornindu-se de la considerentul că, costul unui control intern să nu depășească avantajele care ar rezulta din exercitarea acestuia.
- Direcționarea controalelor interne cu precădere spre tranzacțiile de rutină și mai puțin spre cele neobișnuite.
- Probabilitatea apariției erorilor umanedatorate neglijenței, neatenției, neînțelegerii sau interpretării greșite a normelor legale și a instrucțiunilor primite;
- Probabilitatea sustragerii de la controalele interne ca urmare a înțelegerilor secrete între un membru al conducerii și un angajat, cu persoanele din afara sau din interiorul organizației;
- Probabilitatea exercitării unui abuz din partea unei persoane responsabile cu aplicarea controlului intern.
- Probabilitatea ca unele proceduri, datorită schimbării unor anumite condiții să devină neadecvate.
4. Care sunt componentele controlului intern COSO și în ce constau ele?
Componentele controlului intern COSO sunt: Mediul de control, Evaluarea riscurilor, Activitățile de control, Informații și comunicare, Monitorizarea.
Mediul de control reprezintă atitudinea generală, integritatea, valorile etice și comportamentale angajaților, stilul de operare al managementului, modul de atribuire a autorității și responsabilității.
Evaluarea riscurilor presupune definirea obiectivelor și condițiilor pe care trebuie să le avem în vedere în special pentru gestionarea schimbării, ținând cont de faptul că oamenii se schimbă, procedurile se schimbă, organizarea și politicile se schimbă, deci și riscurile se schimbă și în consecință controlul intern este condamnat la o permanentă adaptare la noile condiții.
Activitatile de control sunt politicile si procedurile care ajuta la asigurarea faptului ca directivele managementului sunt indeplinite si ca actiunile necesare pentru a identifica si evalua riscurile de atingere a obiectivelor sunt luate. Ele includ o gama de activitati diverse cum ar fi: aprobare, autorizare, verificari, reconcilieri, verificarea performantei operatiunilor, securitatea activelor, separarea sarcinilor.
Informațiile relevante sunt informațiile pertinente, cheie, care de regulă ne parvin la timp și într-o formă convenabilă. Acestea trebuie identificate, colectate și comunicate într-o formă și într-un timp care să le dea oamenilor posibilitatea să-și îndeplinească responsabilitățile.
Comunicarea efectivă trebuie să aibă loc într-un sens mai larg și să implice toate activitățile și toate structurile organizației.
Monitorizarea asigura premiza necesara controlului intern pentru ca acesta sa continue sa opereze eficient. Monitorizarea se poate face in doua feluri: prin activitati de zi cu zi sau evaluari separate.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sisteme de Control Intern - Test de aprofundare a cunostintelor.docx