Subiecte SIAD

A1/ Decizie – definiţie, niveluri şi tipuri de decizie

Putem defini decizia ca fiind rezultatul unor activităţi conştiente de alegere a unei direcţii de acţiune şi a angajării în aceasta. Decizia aparţine unei persoane sau unui grup de persoane care dispun de autoritatea necesară şi care răspund pentru folosirea resurselor în anumite situaţii.

Clasificarea deciziilor se poate face după mai multe criterii de clasificare:

• În funcţie de nivelul decizional, deciziile se clasifică în:

Decizii strategice, sunt acele decizii care determinaă obiectivele, resursele şi politicile organizaţiei. Una dintre principalele decizii la acest nivel o reprezintă anticiparea viitorului organizaţiei şi a mediului în care va funcţiona.

Decizii tactice – de control managerial, aceste decizii sunt legate de urmărirea eficienţei şi a eficacităţii cu care sunt utilizate resursele, precum şi eficienţa unor unităţi operaţionale.

Decizii operaţionale – de control operaţional, sunt acele decizii care determină modalităţile în care se execută sarcinile stabilite la niveluri superioare.

Decizii privind cunoştinţele, sunt legate de evaluarea ideilor privind noi produse şi servicii, metodelor de comunicare a noilor cunoştinţe şi de difuzare a informaţiilor în organizaţie.

• În funcţie de gradul de structurare al acestora, deciziile se pot clasifica în:

Decizii structurate (programabile), sunt acele decizii de rutină pentru adoptarea cărora există proceduri prestabilite. Ele intervin atunci când există un proces cunoscut şi explicit care permite prelucrarea informaţiilor de intrare pentru alegerea alternativelor.

Decizii nestructurate (neprogramabile), sunt acele decizii care fac apel la judecata şi intuiţia decidentului în definirea problemei respective. Sunt decizii importante, cu caracter inovator şi deseori atipice, neexistând proceduri prestabilite pentru adoptarea lor. O problemă este neprogramabilă atunci când elementele deciziei sunt calitative şi scopurile şi obiectivele nu sunt precise.

Decizii semistructurale, sunt acele decizii în adoptarea cărora se poate apela doar la parţial la proceduri cunoscute. O problemă este semistructurală atunci când decizia are elemente predominant cantitative iar obiectivele şi scopurile nu sunt precise şi procedura algoritmică de rezolvare nu acoperă în totalitate elementele problemei.

A2/ Procesul de adoptare a deciziilor – definiţie, etape, activităţi şi suport software pentru faza de informare generală

Procesul decizional poate fi definit ca un ansamblu de activităţi pe care le desfăşoară un individ sau un grup, confruntat cu un eveniment care generează mai multe variante de acţiune, obiectivul fiind alegerea unei variante care să corespundă sistemului de valori al individului sau grupului. Acest proces parcurge mai multe etape:

- Informarea generală, în această etapă se analizează problemele care apar în organizaţie, în scopul identificării cauzelor care au dus la o anumită situaţie precum şi consecinţele acesteia. Informarea generală cuprinde mai multe activităţi:

-identificarea problemei, în această etapă se identifică existenţa unei probleme, simptomele acesteia şi contextul ei. Existenţa unei probleme poate fi determinată prin analizarea nivelului productivităţii organizaţiei. Măsurarea şi construirea unui model se bazează, pe colecţii de date, şi previziunile acestora.

-clasificarea problemei, în această etapă are loc conceptualizarea problemei în scopul de a o încadra într-o anumită categorie pentru a o putea aborda printr-o metodă standard.

-descompunerea problemei în subprobleme, dacă este posibilă, are drept efect îmbunătăţirea comunicării între diverşi factori de decizie.

-stabilirea responsabilităţilor pentru problema respectivă, o problemă există în organizaţie doar dacă aceasta are capacitatea de a o rezolva. De asemenea trebuie desemnate în mod clar persoana sau persoanele care răspund de problema respectivă.

- Etapa de informare generală are drept rezultat o descriere formală a problemei identificate, a categoriei din care face parte şi a responsabilităţilor.

Suportul software - un sistem de asistare a deciziei în acestă etapă de informare generală trebuie să aibă capacitatea de a prelua şi de a interpreta informaţiile externe şi interne. Multe dintre tehnologiile informaţiilor destinate asistării decizei îşi pot dovedii utilitatea în această etapă:

- Sisteme informatice destinate conducerii executive EIS care au drept obiectiv principal monitorizarea surselor de informaţii interne şi externe pentru a sesiza în timp posibilitatea apariţiei unor probleme.

- Noile tehnologii, cum ar fi descoperirea de noi informaţii – data mining – sau prelucrarea analitică a datelor în timp real – online analytic processing (OLAP).

- Sistemele expert, pot furniza informaţii privind natura unei anumite probleme, clasa în care se poate încadra.

A3/ Procesul de adoptare a deciziilor – definiţie, etape, activităţi şi suport software pentru faza de concepţie

În această etapă se stabilesc diversele modalităţi de acţiune pentru rezolvarea problemei definite anterior. Acest lucru implică realizarea unui model pentru adoptarea deciziei, testarea şi validarea acestuia.

Modelarea implică conceptualizarea problemei şi abstractizarea ei în expresii cantitative şi/sau calitative. Alegerea unui criteriu de selecţie exprimă modalitatea în care sunt stabilite şi integrate în model obiectivele procesului decizional. Există două principii de alegere:

1. normativ, alternativa aleasă este cea mai bună din toate alternativele posibile; acest proces mai este cunoscut şi sub denumirea de optimizare.

2. descriptiv, descriu o situaţie reală şi sunt utile pentru a analiza consecinţele diverselor acţiuni în funcţie de mai multe ipoteze.

O parte importantă a acestui proces o reprezintă generarea acţiunilor posibile. În modelele de optimizare această generare se realizează automat, dar pentru cele mai multe situaţii generarea se face manual necesitând timp mult, muncă multă şi intuiţie, dar se pot utiliza alternative de genul euristicilor.

Pentru a evalua şi compara diferite alternative este necesară previzionarea rezultatelor fiecărei alternative în parte.

Suportul software - în identificarea acţiunilor posibile, în analiza criteriilor de alegere a acestora şi în previzionarea consecinţelor se pot utiliza modele standard furnizate de SIAD, în cazul problemelor complexe este necesară expertiza care poate fi furnizată de către un produs brainstorming sau un sistem expert. Dacă identificarea celor mai bune opţiuni implică utilizarea unui brainstorming, se pot utiliza cu succes sistemele de asistare a deciziei de grup SADG.

A4/ Procesul de adoptare a deciziilor – definiţie, etape, activităţi şi suport software pentru faza de alegere

Alegerea este etapa cea mai importantă pentru că aici se concretizează rezultatele etapelor anterioare. În această etapă se caută cea mai bună acţiune pentru rezolvarea problemei. În funcţie de criteriile care stau la baza acestei alegeri se pot identifica mai multe tipuri de metode de căutare:

- Metode analitice utilizează formule matematice pentru a obţine o soluţie optimă, se aplică în general problemelor structurale aflate la nivel operaţional.

- Metode exhaustive (blind search) presupune inspectarea tuturor căilor de acţiune pntru atingerea scopului urmărit. Este un proces neghidat în urma căruia se alege soluţia optimă, însă posibilităţile de căutare sunt limitate.

Indiferent de metoda de căutare a căii de acţiune ce trebuie urmată, ea trebuie să fie cuplată cu evaluarea rezultatelor ce corespund soluţiei respective.

Suportul software - sistemele informatice de asistare a deciziei pot oferi un real suport în această fază, prin modelele cu ajutorul cărora se identifică rapid soluţia optimă, se realizează analiza de senzitivitate. De asemenea, un sistem expert poate analiza oportunitatea anumitor acţiuni şi poate recomanda diverse scenarii.

B1-B2/ SIAD – definiţie, caracteristici, clasificări şi utilizare

- Definiţie : Sistemul informatic de asistare a deciziei este un sistem informatic destinat asistării decidenţilor în rezolvarea unor probleme prin îmbinarea judecăţilor umane cu procesarea automată a informaţiilor şi al cărui obiectiv principal este ameliorarea calităţii procesului decizional (eficacitatea în primul rând şi nu eficienţa).