Test grilă - Contabilitate

1. După nivelul la care se desfăşoară, întâlnim:

a) analiză cantitativă;

b) analiză microeconomică;

c) analiză calitativă;

d) analiză retrospectivă;

e) analiză macroeconomică

2. În funcţie de sfera de cuprindere şi obiectivul analizat, întâlnim?

a) analiză cantitativă şi analiză calitativă;

b) analiză retrospectivă şi analiză prospectivă;

c) analiză microeconomică şi analiză macroeconomică;

d) analiză globală şi analiză parţială;

e) analiză statică şi analiză dinamică.

3. Analiza economico-financiară deţine un rol important:

a) în procesul de conducere, reglare şi diagnoză a activităţii întreprinderilor;

b) în realizarea funcţiei de comandă pentru că asigură fundamentarea tuturor deciziilor cu caracter operativ, tactic, strategic luate de conducerea întreprinderii;

c) în exercitarea funcţiei de previziune întrucât furnizează conducerii întreprinderilor informaţiile necesare pentru elaborarea prognozelor, fundamentarea programelor de activitate şi stabilirea strategiei de acţiune în viitor;

d) nici una din variantele anterioare.

4. După poziţia şi caracterul lor într-o relaţie factorial-cauzală, distingem:

a) factori previzibili şi factori imprevizibili;

b) factori simpli şi factori complecşi;

c) factori pozitivi, factori negativi şi factori indiferenţi;

d) factori cantitativi, factori de structură şi factori calitativi.

5. În funcţie de locul acţiunii lor, distingem:

a) factori principali şi factori secundari;

b) factori previzibili şi factori imprevizibili factori previzibili şi factori imprevizibili;

c) factori interni (endogeni) şi factori externi (exogeni);

d) factori previzibili şi factori imprevizibili;

6. Dacă între elementele fenomenului studiat există relaţii de tip determinist de natura produsului sau a raportului, atunci în analiză se foloseşte metoda:

a) calitativă;

b) substituirilor în lanţ;

c) soldului;

d) balanţieră.

7. Dacă între elementele fenomenului studiat există relaţii de tip determinist exprimate sub forma relaţiilor matematice de sumă şi diferentă, atunci în analiză se foloseşte metoda:

a) cantitativă;

b) substituirilor în lanţ;

c) soldului;

d) balanţieră.

8. Metoda unităţilor de muncă, de evaluare a producţiei industriale:

a) este metoda cea mai larg utilizată;

b) se utilizează în orice întreprindere indiferent dacă producţia este omogenă sau se produce un bogat sortiment în care procesul de muncă se desfăşoară pe bază de normă de timp;

c) se poate utiliza pentru evaluarea producţiei industriale la întreprinderile ce produc un singur produs sau produse foarte asemănătoare;

d) poate fi utilizată pentru evaluarea producţiei industriale la întreprinderile cu produse similare.

9. Dezavantajul metodei unităţilor naturale de evaluare a producţiei industriale este acela că:

a) este influenţată de modificările intervenite în structura producţiei şi în nivelul preţurilor;

b) permite calcularea unor indicatori ca: producţia exerciţiului, producţia marfă, valoarea adăugată;

c) nu permite delimitarea corectă a volumului producţiei ca urmare a creşterii ponderii muncii materializate;

d) nu permite ca în producţia industrială să se includă producţia neterminată şi lucrările cu caracter industrial.

10. Producţia obţinută şi destinată livrării, care cuprinde valoarea produselor finite şi a semifabricatelor destinate vânzării, valoarea lucrărilor executate şi a serviciilor prestate, se numeşte:

a) producţia exerciţiului;

b) producţia la terţi;

c) producţia marfă fabricată;

d) producţia globală.