Contracte Civile Speciale

Contractul de vânzare-cumparare

Procurarea de bunuri a reprezentat, reprezinta si va fi o necesitate permanenta.Nevoia de a avea în proprietate anumite bunuri, mai ales cele care se pot folosi fara a fi consummate, a facut ca proprietatea sa treaca de la o persoana la alta, mai întâi prin schimb, apoi, dupa aparitia monedei, prin vînzare-cumparare.

Frecventa acestui contract în viata de zi cu zi ca si importanta lui, explica de ce el reprezinta o figura centrala si în reglementarea din Codul civil.

Trasaturile esentiale si distinctive ale contractului de vânzare-cumparare

Definitia si caracterele generale ale contractului

1. Definitie.În termenii articolului 1294 Cod civil vânzarea-cumpararea este o conventie prin care doua parti se obliga îutre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celui dintâi pretul lui.

Va trebui deci sa definim vânzarea-cumpararea ca find acel contract prin care o persoanã numita vânzator transmite dreptul de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri, ori un alt drept, celeilate parti, numita cumparator, în schimbul unei sume de bani numita pret.

2. Caractere juridice

În mod traditional se admite ca vânzarea-cumpararea are urmatoarele caractere: sinalagmatic, consensual, cu titlu oneros, comutativ si translativ de proprietate. Dintre acestea unele sunt esentiale în sensul ca în lipsa lor se schimba chiar natura contractului, iar altele sunt supletive.I. Caractere esentiale.

a. Caracterul sinalagmatic

b. Un contract cu titlu oneros.

c. Contract transtatlv de proprietate.

II. Caractere supletive.

Acestea sunt caractere care sunt specifice contractului de vânzare¬cumparare, fara a fi de esenta acestui contract.

a. Caracterul comutativ.

b. Contract consensual. Vânzarea-cumpararea face parte din categonia contractelor care se încheie în mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi nevoie de alte formalitati.

Principiul consensualismului sufera în ultimul timp o serie de limitari legale bazate fie pe interesul ocrotirii partilor contractului, fie pe interesul mai larg al statului de a controla anumite operatiuni juridice. În astfel de situatii contractul nu mai este valabil încheiat prin simplul acord de vointe, ci este necesara si îndeplinirea unor conditii de forma.

Delimitarea contractului de vânzare-cumparare de alte contracte.

1. Vânzarea si alte contracte translative de proprietate.

a. Vânzarea si schimbul. Vânzarea-cumpararea se deosebeste de schimb , în principal prin faptul ca la schimb echivalentul bunului transmis este un alt bun si nu o suma de bani.

b. Vânzarea si renta viagera. La aceste contracte prestatia dobânditorului bunului consta într-o suma de bani.Ceea ce particularizeaza renta viagera în raport cu vânzarea-cumpararea este caracterul aleatoriu al primului contract amintit. Spre deosebire de vânzare-cumparare, care este un contract comutativ, la care întinderea drepturilor si obligatiilor este cunuscuta ab initio , renta viagera are un caracter aleatoriu, care se manifesta prin faptul ca întinderea obligatiilor debirentierului nu este cunoscuta de la început, ea depinzând de durata de viata a credirentierului si astfel sansele de câstig si respectiv de pierdere pentru parti depind de un element aleatoriu.

B. Vânzarea si contractele netranslative de proprietate

a. Vânzarea si antrepriza. Contractul de antrepriza se delimiteaza cu dificultate de contractul de vânzare-cumparare numai atunci când acesta se refera la un lucru viitor. În acest caz se pune problema daca suntem în prezenta unei vânzari-cumparari având ca obiect un bun viitor sau suntem în prezenta unui contract de antrepriza în care antreprenorul s-a obligat sa procure si materialele necesare executarii lucrarii. În rezolvarea acestei reale dificultati, în doctrina noastra s-a propus a se tine cont, dupa intentia partilor, daca procurarea materialului reprezinta obligatia principala în raport de valoarea muncii depuse, sau daca, dimpotriva, munca reprezinta prestatia principala, în raport de aceasta procurarea materialelor având doar un caracter accesoriu. S-a spus ca în primul caz suntem în prezenta unui contract de vânzare-cumparare, pe când în al doilea caz avem un contract de antrepriza. Aplicat fara o analiza profunda acest criteriu poate deforma uneori realitatatea pentru ca importanta muncii uneori nu se reflecta în evaluarea baneasca pe care o efectueaza partile. De aceea acest criteriu a fost completat în sensul ca munca realizata pentru nevoile particulare, dupa indicatiile particulare ale unui client releva un contract de antrepriza, în timp ce fabricarea unor produse standardizate, adaptate nevoilor tuturor este de resortul vânzarii.

b. Vânzarea si locatiunea. Contractul de locatiune se aseamana si el cu vânzarea-cumpararea unui anumit bun. Spre deosebire de vânzare-cumparare, prin care se transmite un drept real asupra bunului respectiv în schimbul unei sume de bani, prin contractul de locatiune se transmite doar dreptul de folosinta asupra unui bun, tot în schimbul unei sume de bani, numita chirie. Contractul de închiriere având ca obiect doar folosinta unui bun, se delimiteaza cu usurinta de contractul de vânzare-cumparare.

Sectiunea a II-a Elenentele constitutive ale contractului de vânzare¬-cuparare

Elementele subiective Consimtamântul

Ca orice alt contract, vânzarea-cumpararea se realizeaza prin întâlnirea vointelor, liber exprimate, ale partilor. Nimeni nu este obligat sa vânda si mai ales sa cumpere, astfel încât nu poate exista abuz de drept sub acest aspect. Totusi, daca principiul ca nimeni nu este obligat sa cumpere se aplica fara exceptii, regula ca nimeni nu este obligat sa vânda sufera unele derogari.

a. Consimtamântul direct. Exprimarea consimtamântului trebuie sa fie, pe de o parte, opera vânzatorului, adica a titularului dreptului de proprietate sau a altui bun ce poate fi transmis print-un astfel de contract, si pe de alta parte a vânzatorului. Consimtamântul se exprima de regula direct de persoanele implicate în contract.

b.Consimtamântul prin reprezentant. Nimic nu se opune ca acest contract, ca si multe altele, sa fie încheiat prin reprezentant. Astfel, atât vânzàtorul cât si cumparatorul pot încheia actul printr-un mandatar cu procura speciala. Persoana care nu are capacitate de exercitiu încheie contractul tot printr-un reprezentatnt, dar de data aceasta nu printr-unul conventional, ci prin reprezentantul sau legal. Minorul cu capacitate de exercitiu restrânsa încheie personal contractul, dar trebuie asistat de ocrotitorul sau legal.

Momentul consimtamântului. Antecontractele

Consimtamântul asupra tuturor chestiunilor ce tin de nasterea valabila a contractului este, de multe ori, imediat si definitive, la fel ca si transferul proprietatii. Sunt însa si situatii, în ultima vreme tot mai frecvente, când contractul este precedat de anumite acte preparatorii, dintre care cele mai cunoscute sunt promisiunea unilaterala de a vinde, promisiunea bilaterala de vânzare-cumparare si pactul de preferinta Aceste acte juridice sunt ele însele contracte, însa nu au valoarea unui contract de vânzare-cumparare, ci doar îl pregateste. Din acest motiv ele sunt cunoscute si sub denumirea de antecontracte.

1.Promisiunea unilaterala de vânzare.