Subiecte Rezolvate Drept Comercial

1. Calitatea de comerciant. Dobandirea calitatii de comerciant. Dovada calitatii de comerciant. Incetarea calitatii de comerciant.

În art.7 din Cod, se precizează că “sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită şi societăţile comerciale”. Orice persoana care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ, nu poate fi considerată ca comerciant, ea este însă supusă legilor şi jurisdicţiunii comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din aceasta operaţiune.

Determinarea calităţii de comerciant persoană – fizică

Determinarea calităţii de comerciant se face în baza a două concepţii, respectiv concepţia obiectivă si concepţia subiectivă. In concepţia obiectivă, principalul element (criteriu) care determină calitatea de comerciant este natura faptelor (actelor) pe care le săvârşeşte acel comerciant.

Dacă persoana fizică „face" fapte de comerţ, calificate astfel, conform art.3 Cod Comercial, în mod obişnuit, cu titlu de profesie, dobândeşte calitatea de comerciant. Potrivit concepţiei subiective (specifică dreptului german), o persoană fizică este comerciant dacă exercită cu titlu de profesie o activitate de comerţ si are numele sau firma înregistrate în Registrul Comerţului. Prin înregistrarea firmei se creează o prezumţie absolută cu privire la calitatea de comerciant a persoanei în cauză, indiferent dacă săvârşeşte sau nu fapte (acte) de comerţ. Consecinţa practică este ca persoana respectivă suportă procedura falimentului, fără a avea posibilitatea de a contesta calitatea de comerciant.

Condiţiile impuse comerciantului persoană fizică

Natura juridică a faptelor pe care le săvârşeşte persoana fizică nu este suficientă pentru definirea comerciantului. Persoana fizica dobândeşte calitatea de comerciant dacă îndeplineşte în mod cumulativ mai multe condiţii. In literatura de specialitate, aceste condiţii au fost grupate în două categorii:

a) condiţii referitoare la persoană, care, la rândul lor sunt, de două feluri:

- condiţii necesare protejării persoanei care vrea să facă comerţ (capacitatea juridică de folosinţă si de exerciţiu);

- condiţii necesare protejării intereselor generale (incapacităţi si incompatibilităţi);

b) condiţii referitoare la activitate, care presupune cu necesitate îndeplinirea faptelor (actelor) de comerţ cu titlu de profesie.

Avându-se în vedere principiul libertăţii de a face comerţ - libertate recunoscută de legiuitor, în principiu, oricărei persoane - sunt stabilite şi unele limite legale şi uneori, convenţionale ale acestui principiu.

Sintetizând aceste idei, considerăm că o persoană fizică poate să dobândească calitatea de comerciant dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

- persoana fizică, cetăţean român, să aibă capacitatea juridică cerută de lege, atât capacitate de folosinţă, cât si capacitatea de exerciţiu;

- persoana fizică trebuie să exercite în mod obişnuit, cu titlu de profesie, fapte de comerţ;

- comerţul să fie desfăşurat în nume propriu;

- activitatea comerciantului să se finalizeze într-un câştig, din care să-si asigure cel puţin existenta (finis mercatorum est lucrum), excluzându-se, în principiu o activitate nelucrativă;

- persoana fizică =comerciant să acţioneze pe riscul său si cu răspundere nelimitată;

- obţinerea autorizaţiilor prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor legale, persoanele care au fost condamnate penal pentru una din faptele prevăzute de art.l din legea nr.12/1990 republicata nu mai pot exercita profesiunea de comerciant. Evident este nevoie de o hotărâre judecătorească prin care să se fi interzis condamnatului exercitarea profesiei de comerciant, ca o pedeapsă complimentară (art.64 Cod penal).

2.Constituirea societatii in comanditata pe actiuni

Societatea în comandită pe acţiuni este reglementată de dispoziţiile referitoare la societăţile pe acţiuni. Societăţile în comandită pe acţiuni presupun împărţirea acţionarilor în doua categorii : comanditari si comanditaţi. Comanditaţi au răspundere solidară si nelimitată pentru debitele societăţii, în timp ce comanditarii au o răspundere limitată doar la aportul lor la capitalul social. Administrarea societăţii este încredinţată unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi. În societatea în comandită pe acţiuni, administratorii vor putea fi revocaţi de adunarea generală a acţionarilor, printr-o hotărâre luată cu majoritatea stabilită pentru adunările extraordinare. Asociaţii comanditaţi, care sunt administratori, nu pot lua parte la deliberările adunărilor generale pentru alegerea cenzorilor, chiar dacă posedă acţiuni ale societăţii. In rest, toate celelalte trăsături specifice societăţilor pe acţiuni se regăsesc si în cazul societăţilor în comandită pe acţiuni.

Avantaje si dezavantaje societăţile de capital prezintă următoarele avantaje principale:

- răspunderea acţionarilor este limitată la valoarea acţiunilor subscrise;

- acţiunile sunt titluri negociabile si transmisibile.

Societăţile de capital prezintă următoarele dezavantaje principale:

- existenta unui număr minim de acţionari, respectiv cinci;

- existenta unui capital social minim prevăzut de lege.

-Constituire

Societăţile pe acţiuni se constituie în baza unui act constitutiv, ce trebuie să cuprindă obligatoriu atât elemente specifice ale contractului de societate, cât si cele ale statutului de funcţionare. Specific societăţilor pe acţiuni este faptul că ele se pot constitui atât prin subscripţie instantanee, la fel ca oricare altă societate comercială, membrii fondatori aportând la capital sumele subscrise, cât si prin subscripţie publică, în baza unui prospect de emisiune.

-Acţionarii

Societăţile pe acţiuni sunt societăţi mari, ce presupun un număr mare de acţionari la constituire. Ele au existentă valabilă în măsura în care există minim 5 acţionari.

-Capitalul social

Capitalul social obligatoriu la constituire este stabilit, prin lege, minim 25 milioane lei. Capitalul social se poate constitui numai în bani si în natură. Este posibil să nu fie vărsat întreg capitalul la constituire.

Legea impune ca la constituire să fie vărsat minim 30% din aportul fiecărui acţionar la capitalul social subscris, urmând ca diferenţa să fie achitată în termen de 12 luni (în cazul constituirii societăţii pe acţiuni prin subscripţie simultană).