Drept Constituțional

1. Consideratii generale privind N J si cele de drept const

Norma juridica este acea regula de conduita cu caracter general si impersonal, emisa de organele de stat competente, a carei respectare este asigurata prin forta de constrângere a statului.

Norma juridica are caracter general, exprimând o conduita tipica (a nu face ceva) aplicabila unui numar nelimitat de cazuri. În acelasi timp, norma juridica are caracter impersonal deoarece nu este atribuita unei anumite persoane nominalizate. Spre deosebire de alte norme-morale, tehnice, norma juridica se compune din trei parti:

1. Ipoteza, care arata conditiile în prezenta carora se aplica

regula de drept.

Ipoteza normei de drept constitutional, de regula, este dezvoltata si clara, cuprinzând toate împrejurarile posibile, în functie de situatie, determinându-le pe acestea în mod expres ori numai exemplificativ. Constitutia României din 1991, modificata si completata prin Legea de revizuire nr. 429/2003, prevede în mod expres în art. 106, împrejurarile în care înceteaza functia de membru al Guvernului, respectiv: a) în urma demisiei; b) a revocarii; c) a pierderii drepturilor electorale; d) a starii de incompatibilitate; e) a decesului. Exemplul prezentat, scoate în evidenta ipoteza absolute determinata a normei de drept constitutional. Nu acelasi lucru se constata în cazul vacantei functiei de Presedinte al României, Guvernul fiind obligat sa organizeze alegeri pentru un nou presedinte în termen de trei luni de la data la care a intervenit vacanta (vezi, art. 97, alin. 2 din Constitutia României-revizuita), iar Parlamentul sa asigure interimatul functiei prin desemnarea în ordine a Presedintelui Senatului sau a Presedintelui Camerei Deputatilor. Aici este vorba de ipoteza relativ determinata.

2. Dispozitia, care defineste conduita oamenilor, indicând ce este impus, permis sau interzis.

Dispozitia normei de drept constitutional, arata în principiu ce trebuie facut de cetateni sau diferite organisme ale statului, regasindu-se în expresii precum: “va organiza” (art. 97, alin. 2 din Constitutie-alegerea unui nou presedinte); “se asigura” (art. 98, alin. 1-interimatul la functia de presedinte); “instituie” (art. 93, alin. 1-masurile exceptionale ce le poate lua presedintele). Uneori dispozitia normei de drept constitutional, “consacra o

realitate, un statut ce nu poate fi discutat”. Dispozitii de acest fel se regasesc în normele constitutionale sub forma expresiilor: “este” (art. 1, alin. 2 din Constitutie-statul

român si forma de guvernamânt); “sunt” (art. 16, alin. 1-egalitatea

în drepturi a cetatenilor); “se bucura” (art.18, alin. 1- cetatenii

straini si apatrizii beneficiaza de protectie generala garantata prin

Constitutie) etc.

La fel ca si în cazul ipotezei, dispozitia normei de drept constitutional, de regula este absolut determinata. În mod exceptional aceasta poate fi relativ determinata. Exemple de acest fel, gasim în textul art. 75, pct.3- unde se dispune trimiterea proiectului“dupa adoptare sau respingere de catre prima Camera sesizata, proiectul sau propunerea legislativa se trimite celeilalte Camere care va decide definitive, art.98, alin.2; art.100, alin.2; art.118, alin.3 .

3. Sanctiunea, care arata efectele nerespectarii dispozitiei.

Normale juridice de drept const sunt specifice in sensul ca nu contin strict toate cele 3 parti componente. In putine cazuri norma juridica de drept const prevede si sanctiuni. Cu toate acestea nu putem spune ca incalcarea unor prevederi ale Const nu pot fi sanctionata. În functie de identificarea modului de încalcare a acestora, se apeleaza la sanctiunile specifice altor ramuri de drept, cum ar fi: dreptul civil, dreptul penal, dreptul administrativ etc.

Analizând chiar primul articol din Constitutie-„România este stat national, suveran, independent, unitar si indivizibil”, ajungem la concluzia ca este o norma constitutionala ce are caracter de principiu. Nu prevede expres sanctiunea, dar în cazul ca cineva atenteaza la caracterul unitar al României, încercând sa creeze structuri administrative independente (exemplu: regiuni cu parlamente si organe politice proprii) fara existenta unei legi în acest sens ori fara modificarea Constitutiei de catre Parlamentul tarii, fara consultarea populatiei prin referendum, respectivul va fi cercetat de organele de urmarire penala si va raspunde conform normelor dreptului penal, cu închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi (art. 166 indice 1 din Codul penal, referitor la „Actiuni împotriva ordinii constitutionale”).

Printre sanctiunile specifice normelor constitutionale se întâlnesc „sanctiuni disciplinare” -aplicabile parlamentarilor (art. 70, al 2), membrilor Guvernului (demiterea-art.106) sau presedintelui tarii (suspendarea din functie - art. 95).

De asemenea, „sanctiunile administrative”, se regasesc printre sanctiunile specifice dreptului constitutional - ex. Declararea neconstitutionalitatii unui act normativ de catre Curtea Constitutionala (vezi, art. 147 din Constitutia-revizuita).

Dupa gradul de determinare, sanctiunile din normele constitutionale pot fi: determinate, relativ determinate, alternative si cumulative.

D. Din punct de vedere al Dreptului constitutional, normele juridice se clasifica în doua mari categorii:

a) norme juridice fundamentale-acele norme ce au un caracter deosebit si sunt indispensabile pentru consolidarea pozitiei guvernantilor, pentru mentinerea si exercitarea puterii de stat. Aceste norme se regasesc de regula în legi fundamentale si in alte acte normarive cu caracter const.Normele juridice fundamentale sunt de doua feluri, respectiv: