Dreptul Familiei

Capitolul II. Noţiuni gen despre dr. fam.

Secţiunea I. Noţiunea, ob. şi izv. dr. fam.

Def. Dreptul familiei reprezintă acea ramură a sistemului de drept care cuprinde tota¬li¬¬tatea normelor juridice ce reglementează relaţiile (patrimoniale şi personale) de fami¬lie, pe care societatea are interes să le îndrume juridiceşte

Izvoarele dreptului familiei

Constituţia devine izvor de prim ordin al dreptului familiei, datorită implicaţiilor pe care principiile arătate le au în legătură cu toate instituţiile acestei ramuri de drept.

Codul familiei constituie însă izvorul organic principal al dreptului familiei.

Alături de mai sunt unele dintre cele mai importante acte normative ce cuprind dispoziţii cu privire la relaţiile de familie:

Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice;

Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a decre¬tu¬lui privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice;

Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă;

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului;

Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei.

Reglementările din Codul familiei şi actele normative sunt comple¬tate cu dispoziţiile Codului civil, ale Codului de procedură civilă, ale Codului muncii, ale Codului penal, ale Codului de procedură penală şi ale unor acte norma¬tive de natură administrativ financiară.

1. În ce acte normative se regăseşte reglementarea juridică a relaţiilor de familie?

R: Reglementarea juridică a relaţiilor de familie, respectiv a celor rezultate din căsătorie, din afara căsătoriei şi din adopţie, precum şi a relaţiilor asimilate cu cele de familie este cuprinsă în Codul familiei şi în legi speciale.

2. Enumeraţi şi explicaţi pe scurt funcţiile familiei?

R: Funcţiile familiei sunt următoarele: cea de perpetuare a speciei, cea educativă, cea economică şi cea de solidaritate familială. Astfel, întrucât omenirea este de neconceput fără perpetuarea continuă a speciei umane, această funcţie are un caracter primordial în raport cu celelalte.

Pe de altă parte, familia nu numai că dă copilului primele noţiuni despre conduită, morală, bine şi rău, dar imprimă personalităţii sale în formare reguli şi deprinderi, principii ce constituie fundamentul pe care apoi se clădeşte personalitatea omului matur.

Părinţii sunt datori să crească copilul îngrijind, pe lângă sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, şi de educarea, învăţătura şi pregătirea e) Principiul egalităţii în drepturi şi în obligaţii a soţilor.Acest principiu derivă din egalitatea deplină a femeii cu bărbatul în toate dome¬niile vieţii sociale, egalitate ce este consacrată de Constituţia României. Şi în raporturile patrimoniale ale soţilor îşi face aplicaţiunea acelaşi principiu al egalităţii. Părinţii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri raportat la copiii lor minori (art. 97 C.fam.) şi, de asemenea, toate măsurile privind persoana şi bunurile copiilor se iau de către părinţi în comun, potrivit art. 98 C.fam. Soţii au obligaţii egale în ce priveşte întreţinerea copiilor şi îşi datorează, totodată, reciproc întreţinere, în caz de nevoie (art. 86 şi art. 89 C.fam.).

5.Cu ce ramuri de drept prezintă legături dreptul familiei?

R: Dreptul familiei prezintă legături cu dreptul constituţional, cu dreptul administrativ, cu dreptul civil, procesual civil, dreptul munii, dreptul internaţional privat, dreptul financiar, penal şi procesual-penal.

Capitolul III Căsătoria

1. Noţiunea de căsătorie

Căsătoria este uniunea liber consimţită dintre bărbat şi femeie, încheiată în concordanţă cu dispoziţiile legale, în scopul întemeierii unei familii şi reglementată de normele imperative ale legii.

1.Se poate susţine că actul juridic al căsătoriei are carecterul unui contract civil?

Între actul juridic al căsătoriei şi contractul civil există deosebiri numeroase şi de esenţă, care fac astfel inacceptabilă, sub actuala reglementare legală, teoria caracterului contractualist al căsătoriei. Astfel:

a) în timp ce, în cazul contractului, conţinutul obligaţiilor pe care părţile şi le asumă este determinat prin voinţa lor, în cazul actului juridic al căsătoriei, statutul de persoană căsătorită este stabilit, în mod imperativ, de lege, iar cei care se căsătoresc trebuie să l accepte;

b) în cazul contractului, părţile urmăresc un scop diferit, pe când, în ceea ce priveşte căsătoria, scopul comun al soţilor este acela de a şi întemeia o familie;

c) căsătoria nu poate fi afectată de modalităţi (termen sau condiţie), aşa cum poate fi contractul;

d) contractul poate fi modificat şi desfăcut prin acordul părţilor, pe când căsătoria nu poate fi desfăcută decât de instanţa de judecată, cu respectarea condiţiilor legale;

e) nulităţile, în cazul căsătoriei, prezintă anumite particularităţi faţă de nulităţile contractelor şi ale actului juridic în general.

2. Caracterele căsătoriei

a) Este un act civil (sau laic). Acest aspect rezultă din cuprinsul C fam care stipulează ca “numai căsătoria încheiată în faţa ofiţerului de stare civilă dă neştere drepturilor şi obligaţiilor