Dreptul organizațiilor internaționale

1. Notiuni introductive si Dreptul OI

A – notiuni introductive

Problematica acordata OI constituie un subiect al unei discipline distincte in Dreptul International Public cu denumirea Dreptul OI. Dupa al II r.m. societatea internationala este caracterizata prin prezenta unui numar impunator de OI, aprox.3000, dintre care guvernamentale peste 800. (finele anilor ‘80). Aceasta se datoreaza transformarilor importante ce au avut loc in viata omenirii:: decolonizarea, dezvoltarea cooperarii dintre state si popoare in diverse domenii si institutionalizarea acestei cooperari. In cadrul acestui curs vom studia : notiunea de OI guvernamentala; calitatea de subiect de drept international al OI; personalitatea juridica a OI; statutul juridic, competentele si raspunderea internationala a OI, precum s.a.

In zilele noastre, OI constituie o importanta componenta a relatiilor mondiale, ele fiind chemate sa contribuie la dezvoltarea intelegerii si colaborarii intre state, la asigurarea pacii si securitatii in lume. Aparitia organizatiilor in sec XX marcheaza un pas important in directia democratizarii vietii internationale, OI influentind continutul si formele politicii internationale, astfel, majoritatea autorilor de drept international confirma existenta unei ramuri noi- Drepturile OI., care mai e numit si Drept Institutional International/de Institutii Internationale.

Unele organizatii Internationale Guvernamentale participa in cadrul relatiilor internationale in nume propriu, ca subiecte derivate, limitate ale Dreptului International Public.Un rol important in promovarea cooperarii si solidaritatii umane in Societatea Internationala le revine si OI neguvernamentale, care prin activitatea lor contribuie la mentinerea pacii internationale si promovarea colaborarii intre state. Intre OI guvernamentale si OI neguvernamentale exista o strinsa colaborare, ce-si gaseste expresia in rapoartele de colaborare dintre ONG si ONU. In cadrul acestui curs ne vom opri doar asupra OI guvernamentale, create de catre state prin tratate.

Ideea crearii unor OI pt mentinerea pacii este una veche. Ea a aparut in diferite parti ale lumii inca din antikitate. In Europa aceasta idée a fost dezvoltata de unii ginditori in sec XIV in scopul evitarii rzb-lor.In sec XVIII, alti ginditori, oameni politici franceji au format proiectele unor forme de organizare a statelor europene bazate pe arbitraj. Primele OI guvernamentale europene au fost create in anumite domenii ale relatiilor de colaborare dintre state, ca de ex- Comunicatiile Fluviale, Comisia permanenta pt Rhin (1815) sau Comisia pt Dunare (1856). La 1865 a fost create Uniunea Telegrafica Internationala; 1874 – Uniunea Postala Universala; 1878- Organizatia Meteorologica Mondiala ; 1883- Uniunea de la Paris pt Protectia proprietatii Industriale; 1886 – Uniunea de la Berna pt Protectia Operelor Literare si Artistice; 1905 – Institutia Internationala de Agricultura; 1907 – Oficiul International de Igiena Publica.

Dupa I rzb.m. a luat nastere I organizatie mondiala guvernamentala cu character de universalitate – Societatea Natiunilor Unite sau Liga Natiunilor – 1919, care a activate pina in 1946. Aceasta organizatie s-a bazat pe respectarea principiului suveranitatii statelor membre sip e egalitatea in drepturi, fiind deschisa tuturor statelor. Unul din scopurile principale era asigurarea pacii si securitatii internationale si cerea statelor sa resolve diferendele internationale prin mijloace pasnice, dezvoltind cooperarea intre ele. Experienta Societatii Natiunilor a fost totusi utila pt crearea ONU dupa II rzb.m., care la rindul sau a inlaturat dificientele intimpinate de catre I organizatie cu character universal. In perioada interbelica au fost create o serie de organizatii cu character specializat: OI a Muncii; Uniunea Interna a vagoanelor; Uniunea Interna a Cailor Ferate; Oficiul International a Vinului, etc. OI au cunoscut o dezvoltare intense indeosebi dupa al II rzb.m.. Daca ONU este o organizatie cu character universal si are un obiect de activitate general, apoi pt domeni8i concrete au fost create institutii specializate ale ONU. In aceasta per au aparut o serie de organizatii regionale, fie cu un obiect general, fie cu unul specializat.

B – Dreptul OI

Aceste drept este constituit din normele tratatelor internationale de constituire a organizatiilor cuprinse in tratatele multilaterale inkeiate intre state. Dreptul OI este legat de evolutia organizatiilor. Acest drept face parte din Dreptul International Public, ca o parte special ace are un anumit grad de autonomie in cadrul sistemului de norme a Dreptului International. Normele acestui drept sunt mai bine ierarhizate decit cele ale Dreptului International Public deoarece ele sint grupate in 2 categorii principale: Dreptul Original; Dreptul Derivat.

Din I categorie fac parte normele cuprinse in statutul organizatiei. Acest drept este superior celui derivate si el guverneaza intreaga activitate a organizatiei si membrilor sai. In general normele dreptului organizatiilor internationale sunt exprimate prin diferite forme juridice, cum sunt: Tratate Internationale; statutul lor; tratate bilaterale incheiate intre organizatii si statele membre; acorduri de sediu; tratate multilaterale, incheiate cu privire la anumite aspecte ale activitatii organizatiilor (privilegiile si imunitatea organizatiei); regulamentele de procedura ale OI; cutuma (obiceiul international), care e un rezultat al practicii statelor membre ale organizatiei.

Statutul unei organizatii produce efecte numai pentru statele membre ale organizatiei respective care sunt parti contractante ale statutului ca urmare a ratificarii lui sau aderarii. Pe de lata parte acest act constitutive reprezinta Constitutia acestei organizatii. Prin aceasta dubla caracteristica aceste tratate se deosebesc de alte tratate internationale inkeiate intre state sau OI.

Ce trebuie sa contina statutul fiecarei Organizatii?

Statutele OI guvernamentale in general cuprind urmatoarele prevederi:

o Principiile care guverneaza activitatea organizatiei. Acestea sint principii fundamentale ale Dreptului International Public ce necesita a fi respectat atit de organizatie, cit si de statele membre.

o Obiectul si scopurile Organizatiei prin care se precizeaza principalele directii ale activitatii organizatiei. Alaturi de scopurile specifice, organizatiile au si scopuri commune: apararea pacii si securitatii internationale; asigurarea progresului si libertatii pt toate statele si popoarele.