Dreptul Proprietătii Intelectuale

1. Dreptul proprietăţii intelectuale reprezintă acea ramură

de drept care studiază normele juridice care reglementează:

a. creaţiile intelectuale cu caracter industrial

b. creaţiile intelectuale originale privitoare la invenţii şi mărci

c. creaţiile intelectuale din domeniul literar, artistic sau ştiinţific şi creaţiile intelectuale cu aplicabilitate industrială

ANS: C

2. Subramurile dreptului proprietăţii intelectuale sunt:

a. dreptul de autor şi drepturile conexe

b. dreptul de autor şi dreptul proprietăţii industriale

c. dreptul de suită şi drepturile industriale

ANS: B

3. Principiul dreptului de prioritate reprezintă:

a. situaţia privilegiată a unei persoane care a efectuat un prim depozit reglementar într-o ţară a Uniunii de la Paris, de a obţine protecţie în celelalte ţări membre ale Uniunii

b. posibilitatea unei persoane de a solicita cascada de priorităţi

c. regula după care cererile de brevete pentru aceeaşi invenţie nu depind unele de altele

ANS: A

4. Principiul independenţei brevetelor înseamnă:

a. că un brevet de invenţie nu poate fi refuzat sau invalidat în orice ţară membră a Uniunii de la Paris, din considerentul că un brevet pentru aceeaşi invenţie a fost refuzat sau invalidat în altă ţară

b. că soarta unui brevet de invenţie dintr-o ţară depinde de soarta brevetului pentru aceeaşi invenţie din altă ţară

c. că odată acordat un brevet de invenţie într-o ţară; orice altă ţară este obligată să-l acorde pentru aceeaşi invenţie

ANS: A

5. Principiul independenţei mărcilor înseamnă:

a. nu este necesar pentru protecţia mărcii unioniste

b. înseamnă că depunerea şi înregistrarea mărcilor de

fabrică sau de comerţ se fac în condiţiile stabilite de fiecare

ţară membră a Uniunii de la Paris

c. se mai numeşte şi principiul tratamentului unionist

ANS: C

6. Izvoarele internaţionale prin care se realizează protecţia proprietăţii intelectuale sunt:

a. Convenţia de la Paris din 1886 pentru proprietatea industrială şi Convenţia de la Berna din 1883 pentru protecţia dreptului de autor

b. Convenţia de la Paris din 1883 pentru protecţia dreptului de autor şi Convenţia de la Berna din 1886 pentru proprietatea intelectuală

c. Convenţia de la Paris din 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale şi Convenţia de la Berna din 1886 pentru protecţia operelor literare şi artistice

ANS: C

7. Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale a fost înfiinţată:

a. în anul 1886 la Berna

b. în anul 1883 la Paris

c. în anul 1967 la Stockholm

ANS: C

8. Dreptul de autor înseamnă că:

a. nu există numai dacă operele artistice au fost materializate într-un suport fizic;

b. nu apără titularul împotriva celor care-i copiază opera;

c. protejează numai forma de exprimare a ideilor nu şi ideile înseşi.

ANS: C

9. Calitatea de autor al unei opere o poate avea:

a. numai o persoană juridică;

b. numai o persoană fizică sau numai persoanele fizice;

c. fie o persoană fizică, fie o persoană juridică

ANS: B

10. Potrivit legii, calitatea de subiect al dreptului de autor poate aparţine:

a. numai autorului operei

b. numai persoanei fizice sau juridice care a creat opera

c. persoana fizică sau juridică prin a cărei contribuţie opera a fost adusă la cunoştinţă publică sub formă anonimă sau sub pseudonim care nu permit identificarea autorului

ANS: C

11. Dovada calităţii de autor, când opera a fost adusă la cunoştinţă publică sub numele unei persoane se face prin:

a. proba verităţii

b. prezumţia că autorul este persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţă publică

c. recunoaşterea din grup

ANS: B