Dreptul Transporturilor

1. Noţiunea, trăsăturile şi locul Dreptului transportului în sistemul dreptului

Dreptul transporturilor reprezintă ramura de drept formată din totalitatea normelor juridice care reglementează relațiile apărute prin încheierea unui contract de transport de călători, mărfuri sau bagaje între transportatorii organizați în acest scop și clientelă.

Trăsăturile dreptului transporturilor:

1. dreptul transporturilor se referă la anumite subiecte de drept, care sunt pe de o parte cărăușii, iar pe de altă parte - pasagerii sau expeditorii de mărfuri (clienţii). Activitatea de transport poate fi realizată numai între subiecţii menţionaţi.

2. orice transport constă dintr-o prestare de servicii care se exprimă prin deplasarea de la punctul de pornire la cel de destinaţie a pasagerilor sau a bunurilor, cu vehicule corespunzătoare acelui fel de transport și în condiţii de siguranţă deplină.

3. prestarea serviciilor de transport se face doar în baza unui contract.

4. transportul se efectuează în scop de profit, fiind pentru cărăuș o activitate profesională.

Cu privire la locul dreptului transporturilor în sistemul dreptului sunt formulate două teorii:

- prima teorie, care consideră dreptul transporturilor o subramură (instituție) de drept;

- teoria a doua, care consideră dreptul transporturilor o ramură de drept distinctă.

Problema identificării locului pe care îl are dreptul transportului în sistemul de drept al statului a fost caracteristică perioadei de până la ’90. Actualmente dreptul transporturilor este recunoscut ca ramură a dreptului și ca disciplină de studiu în toate statele lumii. Mai mult ca atât, au apărut deja și unele direcţii specifice de cercetare, cum ar fi dreptul internaţional al transporturilor sau dreptul internaţional privat al transporturilor.

2. Obiectul de studiu al DT

Prin obiectul de reglementare al dreptului transporturilor înţelegem totalitatea relaţiilor sociale care sunt reglementate de normele din transport. Obiectul de reglementare al dreptului transporturilor se materializează prin activitatea de transport.

Astfel, obiectul dreptului transporturilor îl constituie relaţiile sociale care se stabilesc între agenţii transportatori și beneficiari (pasageri, clienţi, expeditori de mărfuri) în legătură cu prestarea serviciilor de transport, utilizînd mijlocul de transport ca mijloc al realizării procesului de transport.

Nu constituie obiect al dreptului transporturilor:

- deplasarea cu ajutorul mecanismelor speciale din interiorul fabricilor și uzinelor, depozitelor ș.a.

- ridicarea și coborîrea persoanelor și mărfurilor cu ascensorul în blocuri locative, centre de producţie, în subterane, mine de cărbuni și piatră ș.a.

- deplasările distractive cu caracter sportiv, cum ar fi întrecerile de autovehicule sau plimbările cu barca.

- transportul cu autovehicule în afara circuitului rutier: în cariere, în arene sportive acoperite, pe stadioane, în grădini publice ș.a.

- practica de poligon a militarilor, poliţiștilor, pompierilor, serviciilor cu destinaţie specială ș.a.

3. Izvoarele dreptului transporturilor

În ce priveşte clasificarea izvoarelor dreptului transporturilor, ele pot fi clasificate în două mari categorii – izvoare internaţionale şi izvoare interne.

Astfel, în prima categorie de izvoare – cea internaţionale – se înscriu toate convenţiile şi tratatele la care Republica Moldova este parte.

Cea de a doua categorie de izvoare – izvoare interne – se împarte la rândul său în două subcategorii – izvoare tipice şi izvoare atipice.

Prin izvoare tipice trebuie să înţelegem acele acte normative care au fost elaborate pentru a reglementa raporturile de drept dintr-un domeniu anumit. În această categorie pot fi inserate următoarele izvoare:

- Codul navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova,

- Codul transportului feroviar al Republicii Moldova;

- Codul transporturilor auto al Republicii Moldova nr.116-XIV din 29.07.98;

- Legea aviaţiei civile nr.1237-XIII din 09.07.97;

- Legea cu privire la transporturi nr.1194-XIII din 21.05.97;

- Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje din 09.12.1999

- Regulamentul prestării serviciilor de transport şi expediţie din 09.12.1999

Prin izvoare atipice trebuie să înţelegem acele acte normative care au fost elaborate pentru a reglementa anumite domenii, dar care conţin prevederi aplicabile şi dreptului transporturilor.

Din această categorie face parte:

- Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994;

- Codul civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 6 iunie 2002;

- Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002;

- alte acte normative aplicabile domeniului studiat.

4. Convenţiile internaţionale.

- Convenţia COTIF /CIM, Roma, 1980;

- Acordul privind transportul pe Dunăre de la Bratislava 1955;

- Convenţia de la Cicago privind aviaţia civila internaţionala, 1944;

- Convenţie relativă la contractul de transport internaţional al mărfurilor pe şosele (C.M.R.), încheiată la Geneva la 19 mai 1956;

- Convenţia vamala referitoare la transporturile internaţionale de mărfuri sub acoperirea Carnetului TIR, Geneva, 1959 cu modificări 1975;

- Convenţia IATA, Bruxelles, 1961;

- Convenţia de la Viena cu privire la transportul multimodal;

- Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la transportul multinaţional internaţional de mărfuri, Geneva, 1980;

- Convenţia Naţiunilor Unite asupra răspunderii expluatanţilor terminalelor de transport, Viena, 1991;

- Convenţie cu privire la ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (Londra, 17 iunie 1970);

- Convenţia de la Geneva din 1958 asupra mării libere;

- Convenţia O.N.U. pentru transportul maritim al mărfurilor din 1978;

- Convenţia de la Londra din 20 octombrie 1972 pentru prevenirea abordajelor;

- Convenţia referitoare la infracţiuni şi la anumite acte săvârşite la bordul aeronavelor, încheiată la Tokio la 14 septembrie 1963;

- Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securităţii aviaţiei civile, încheiată la Montréal (Canada);

- Convenţia de la Budapesta din 3 decembrie 1971 privind colaborarea în navigaţia maritimă comercială.

5. Legislaţia naţională ca izvor al DT.

Legislația națională ca izvor al dreptului transporturilor are 2 componente:

1. acte normative care au fost elaborate pentru a reglementa raporturile de DT:

- Codul navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova,

- Codul transportului feroviar al Republicii Moldova;

- Codul transporturilor auto al Republicii Moldova nr.116-XIV din 29.07.98;

- Legea aviaţiei civile nr.1237-XIII din 09.07.97;

- Legea cu privire la transporturi nr.1194-XIII din 21.05.97;

- Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje din 09.12.1999

- Regulamentul prestării serviciilor de transport şi expediţie din 09.12.1999

2. acele acte normative care au fost elaborate pentru a reglementa anumite domenii, dar care conţin prevederi aplicabile şi dreptului transporturilor:

- Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994;

- Codul civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 6 iunie 2002;

- Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002;

- alte acte normative aplicabile domeniului studiat.

6. Uzanţele comerciale internaţionale.

Uzanţele reprezintă norme de conduită care, deși neconsfinţite de legislaţie, sunt general recunoscute și aplicate pe parcursul unei perioade îndelungate. Uzanţele se aplică numai dacă nu contravin legii, ordinii publice și bunelor moravuri.

Uzanțele comerciale sunt practici sau reguli care se aplică în relațiile contractuale dintre participanții la activitatea de comerț internațional.

În dreptul transporturilor uzantele internationale comerciale (INCOTERMS) pot fi aplicate în contractele de transport. O caracteristică principală a uzanțelor este faptul că aplicarea lor nu este obligatorie și de altfel ele pot fi modificate în dependență de voința părților.

(INCOTERMS - prima codificare a avut loc in anul 1936. Varianta cea mai recenta datează din 1999 fiind publicata in anul 2000 - Incoterms 2000)