Protecția internațională a drepturilor omului

Aparitia si evolutia protectiei drepturilor omului

1)Conceptii si idei despre drepturile omului.

Drepturile omului  religie a sfarsitului de secol, semnata de Adrian Nastase, cunoscut specialist in acest domenii spunea ca conceptual propriu zis de drepturi ale omului s-a nascut in perioada de pregatire individuala a revolutiilor bur gheze din Europa. Ideea drep tulurilor omului, insa, are ori gini indepartate in conceptiile filosofice si juridice care au marcat istoria gandirii umane. Cunoscutul filosof Protagoras din Abdera emitea ideea ca omul e masura tuturor lucruri lor, raportand toate fenomele naturale si sociale la om. Sinte tizand pe plan juridic marile idei umaniste, jurisconsultul Ulpian sublinia ca, in esenta, principiile dreptului trebuiau sa fie urmatoarele : sa duci o viata onesta, sa nu vatami ceea ce apartine altuia si sa atribui fiecaruia ceea ce e al sau. Anti chitatea a elaborate nu numai o viziune cuprinzatoare despre om, incluzand recunoasterea demnitatii sale si valoarea nor melor juridice de conduita, dar si conceptual de homo politi cus, intelegand prin aceasta vocatia de care trebuiau sa se bucure toti oamenii pt a partici pa in conditii de egalitate depli na la conducerea cetatii. Aris totel arata ca omul e social prin natura sa, iar familia e prima treapta de asociere a oa menilor, iar mai multor familii duce la crearea satelor si ora selor. Unirea mai multor sate si orase dau nastere statului si ca orice asociatiune se in tocmeste in scopul unui bine oarecare. Societatea antica cu noastea totusi sclavia pe care o considera ca fiind un fapt pe deplin firesc. Juristii romani, care au elaborate conceptia lui jus naturalae, faceau o distin ctie intre dreptul natural si dreptul civil, considerand ca dreptul natural e valabil, in egala masura, pt toate fiintele umane, indiferent daca oame nii s-au nascut liberi sau sclavi in timp ce considerau ca drep tul civil e aplicabil numai membrilor cu drepturi egale ai cetatii (jus civile). In institutii le imparatului Justinian,justitia era definite ca dorinta cons tanta si perpetua de a da orica rui om ceea ce ii e datorat, iar stiinta dreptului a fost definita ca fiind cunoastrea lucrurilor divine si omenesti si capacita tea de a discerne cu exactitate ceea ce e drept. Ei porneau de la convingerea ca dreptul e vesnic, societatea e vesnica. In decursul timpului, chiar in socitatea sclavista romana, si-au facut drum o serie de regle mentari juridice, inclusiv cele care interziceau uciderea scla vilor. O influenta benefica asu pra afirmarii conceptiilor uma niste a avut-o religia crestina