Teoria generală a dreptului - drept administrativ - drept constituțional

TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

1.Norma juridică

Preliminarii. Rezultatul utilizării procedeelor de tehnică legislativă, pentru a concretiza principiile de politică legislativă, este norma juridică. Pentru a defini această realitate trebuie mai întâi să vedem care sunt trăsăturile sale esenţiale, trăsături care o particularizează în raport cu alte categorii de norme, mai ales cu normele morale. Vom studia aşadar mai întâi trăsăturile normei juridice pentru ca apoi să încercăm să oferim o definiţie a acesteia. Această parte a lucrării trebuie privită ca o completare a definiţiei pe care am dat-o dreptului ca fenomen în începutul lucrării, unele repetări fiind inevitabile. Problema normei juridice implică ea însăşi o abordare din perspectiva tehnicii juridice, abordare ce presupune mai multe aspecte: structura logică a normei, structura sa tehnico-legislativă, tipologia normelor juridice şi alegerea în funcţie de aceasta a unei modalităţi particulare de normare.

1.1 Noţiunea normei juridice. Fiind elementul structural prim al ordinii juridice, norma juridică va primi o definiţie în raport de caracaterizarea întregului. Fiind o formă de manifestare fenomenală a ideii de drept, ea nu va trăda prin ea însăşi scopul său, ci doar încadrată în totalitatea structurală pe care o reprezintă dreptul. Cu alte cuvinte finalitatea normei este determinată şi reorientată uneori în funcţie de finalitatea dreptului. De aceea definiţia va fi în cazul normei una explicativă, pornind de la trăsăturile sale esenţiale şi nu una pornind de la esenţă, ea trebuind completată, pentru a-şi releva semnificaţia întreagă, cu definiţiile date dreptului ca fenomen, dar mai ales ca idee. Norma juridică este o regulă publică de conduită, generală şi impersonală, vizând exteriorizarea intersubiectivă a conştiinţei particulare înălţată la universalitatea sa, tinzând să creeze un comportament tipic indivizilor în acord cu modelul social urmărit, obligatorie în temeiul legitimării ei la nivelul conştiinţei colective şi care la nevoie poate fi adusă la îndeplinire prin constrângere.

1.2 Trăsăturile şi noţiunea normei juridice

Trăsăturile normei juridice. Am văzut că dreptul, privit ca fenomen, este un ansamblu de reguli de conduită, generale, care vizează exteriorizarea conştiinţei, sunt publice şi obligatorii în baza coeziunii grupului social şi sunt aduse la nevoie la îndeplinire prin constrângere. Consideraţiile făcute asupra trăsăturilor normelor juridice în debutul acestei lucrări sunt însă doar schiţate, neacoperind nici toate trăsăturile, nici toate aspectele acestora.

Faptul că norma juridică este o regulă de conduită impune dintru început o precizare. În sens strict nu toate normele juridice cuprind o regulă de conduită. Unele definesc termeni utilizaţi de lege, altele principii generale etc. Dar toate aceste norme privesc indirect conduita umană, sunt subordonate scopului normei de a limita conduita individului în scopul organizării raporturilor intersubiective.