Combatere Integrată

1. Definiţi organismele dăunătoare.

Organismele daunatoare sunt acelea care afectează sănătatea omului sau se interpun pe traseul unor lanţuri trofice care îl interesează pe om, făcând ca materia şi energia din ecosisteme să fie orientate pe alte canale decât cele pe care omul caută să le dirijeze către sine; sunt competitori ai omului.

2. Precizaţi categoriile de organisme dăunătoare.

Grupe de organisme dăunătoare:

Organisme patogene: virusuri; bacterii;fungi

Organisme vegetale – specii invazive de plante, buruieni

Organisme animale:

nevertebrate: nematode, moluşte, acarieni, insecte,

vertebrate: păsări, mamifere.

3. Cum se realizează controlul populaţiilor în ecosistemele naturale?

În ecosistemele naturale se manifestă un control natural al populaţiilor ce compun biocenozele.

În cadrul acestui control natural intervin:

factori externi populaţiilor: componentele mediului fizico-chimic; duşmanii naturali – prădători, paraziţi, parazitoizi, patogeni; hrana, competiţia;

factori interni populaţiilor: polimorfismul, interrelaţiile dintre indivizii de morfe diferite şi funcţiile îndeplinite de acestea.

4. Prezentaţi pe scurt particularităţile ecosistemelor antropizate.

Sistemele ecologice antropizate şi cele considerate a fi în regim natural sunt afectate şi de alte activităţi umane:

a. supraexploatare,

b. poluare industrială,

c. urbanizare,

d. schimbarea modului de utilizare a terenurilor.

5. Precizaţi limitele utilizării exclusive a pesticidelor chimice în combaterea dăunătorilor.

- A crescut cererea pentru o hrană sigură şi pentru conservarea mediului, pe măsura îmbunătăţirii vieţii oamenilor ca rezultat al dezvoltării economice.

- Costul aplicării pesticidelor a crescut, deoarece persoanele tinere care lucrează în agricultură vor să-şi protejeze sănătatea.

- Nu sunt uşor de găsit insecticide eficiente împotriva speciilor exotice.

- Pesticidele din noua generaţie sunt mult mai costisitoare, deoarece multe sunt produse pe baze organice.

- Unele specii endemice de dăunători pot dezvolta rapid rezistenţă la pesticide, astfel încât fermierii aplică cantităţi exorbitante de pesticide.

- Utilizarea în creştere a insectelor polenizatoare în sere.

6.Care sunt problemele economice şi ecologice cauzate de utilizarea excesivă a pesticidelor-

IPM poate fi un remediu pentru problemele economice cauzate de pesticide - creşterea preţului produselor alimentare, creşterea cheltuielilor publice pentru epurarea apei şi pentru serviciile medicale. Astfel, IPM poate conduce la creşterea veniturilor fermierilor, la menţinerea productivităţii, la îmbunătăţirea calităţii mediului şi la protecţia sănătăţii consumatorilor şi fermierilor.

7.Definiţi combaterea integrată a dăunătorilor.

Combaterea integrată însumează toate metodele de prevenire şi de luptă contra bolilor şi dăunătorilor, având un evident caracter ecologic, deoarece promovează din ce în ce mai mult măsurile agrotehnice şi biologice în dauna celor chimice. Strategia luptei integrate se fondează pe folosirea la maximum a factorilor naturali şi utilizează contra dăunătorilor în special acele tactici de combatere care perturbă cât mai puţin posibil mediul agricol; se apelează la substanţe chimice numai dacă există ameninţarea cu pierderi de recoltă.

Folosirea duşmanilor naturali, precum şi a rezistenţei genetice reprezintă metode perfect compatibile ce se sprijină mutual în lupta integrată. Controlul culturilor este de asemenea utilizat pentru a expune dăunătorii la condiţiile meteorologice adverse, pentru a întrerupe dezvoltarea lor naturală, pentru a creşte acţiunea duşmanilor naturali şi rezistenţa recoltelor.

8.Care este scopul managementului integrat al dăunătorilor?

Scopul programelor de management integrat este reducerea numărului dăunătorilor şi implicit a pierderilor importante cauzate culturilor agricole.

9.Precizaţi principiile care stau la baza controlului integrat al dăunătorilor.

La baza elaborării regulilor generale ale sistemului de combatere integrată – ecologică, pe grupe de culturi şi pe fiecare cultură, stau câteva principii ce se pot rezuma astfel (T. Baicu, 1982; Gr. Isac, 1989);

- limitarea consumatorilor primari (agenţi fitopatogeni şi insecte) şi a buruienilor ca antagoniste ale producătorului primar de bază;

- stimularea consumatorilor secundari (entomofagi), antagoniştii consumatorilor primari;

- posibilitatea entomofagilor de a se menţine în diferite culturi în echilibru;

- diversitatea genetică în vederea preîntâmpinării sau întârzierii apariţiei raselor virulente de agenţi patogeni şi dăunători, prin cultivarea de soiuri cu rezistenţă complexă sau de grup;

- analiza sistemică a factorilor ecologici ce condiţionează apariţia şi evoluţia organismelor dăunătoare, a celor folosite şi a plantelor cultivate;

- utilizarea metodelor de prognoză şi avertizarea pragului economic dăunător, precum şi a corelaţiilor dintre entomofagi şi dăunători;

- creşterea priorităţii metodelor agrotehnice şi biologice de combatere;

- reducerea treptată a pesticidelor chimice de sinteză.

10.Definiţi pragul economic de dăunare.

Conceptul de „prag economic de dăunare” se bazează pe cunoaşterea faptului că din punct de vedere numeric populaţiile dăunătorilor fluctuează în mod natural. De aceea, măsurile de control ar trebui folosite numai pentru a preveni creşterea populaţiei dăunătorilor la nivelul la care produc pagube economice.

11.Ce este carantina fitosanitară?

Carantina fitosanitară se referă la unele norme şi convenţii internaţionale care prevăd controlul tuturor transporturilor de produse agricole şi interzicerea exportului, importului sau a tranzitului acelor loturi care conţin anumite specii dăunătoare (seminţe de buruieni, germeni patogeni, ouăle şi larvele sau adulţii unor insecte), socotite drept periculoase.

12.Daţi exemple de metode agrofitotehnice.

Printre măsurile agrofitotehnice, care au un mare rol în combaterea dăunătorilor şi în primul rând a insectelor vătămătoare, menţionăm următoarele metode: asolamentul, lucrările solului, aplicarea îngrăşămintelor, alegerea terenului, semănatul şi plantatul, lucrările de întreţinere a culturilor, recoltarea la timp a culturilor şi măsurile de igienă culturală.