Extras din notiță
Ecotoxicologia plumbului
Plumbul este un metal greu ce rar se găseste în scoarţa pământului sub formă de plumb
elementar. Este mult mai frecvent sub formă de compuşi ( PbS–galenă, PbSO4–angelezită,
PbCO3–ceruzită). Este solubil în apa moale mai mult decât în apa dură. Forma anorganică este
mai frecventă decât forma organică.
3.1.1. Sursele de plumb
Sursele de plumb pot fi naturale (rocile naturale: ceruzită, galenă; solul, praful, aerosolii
de săruri marine, incendierea pădurilor) sau antropogene (arderea combustibililor fosili,
combustia benzinei cu Pb, arderea deseurilor solide, arderea lemnului, minele de Pb, industria
primară de metale neferoase, industria secundară de metale neferoase, industria vopselelor,
industria cauciucului, industria maselor plastice colorate, industria fierului şi oţelului, fabricile de
reciclare a bateriilor, fabricile de radiatoare, fabricile de ceramică colorată, fertilizanţii fosfatici.
Sursele naturale sunt mai puţin importante în timp ce sursele antropogene sunt majoritare.
Sursele de plumb pentru atmosferă
Sursele antropogene, reprezentate de produşii rezultaţi din combustia benzinei cu Pb
(tetraetil de plumb), combustia carbunelui, petrolului, emisiile industriei contaminante sunt de
10–20 ori mai mari decât sursele naturale, reprezentate în special de praful dispersat în atmosferă
(roci, vulcani).
Sursele de plumb pentru sol
În sol se acumulează plumb mai ales ca urmare a activităţilor antropogene (reziduuri ale
idustriei miniere: ape de mină; steril, Pb din atmosferă, aplicarea nămolurilor de la canalizare
pentru terenurile agricole, dejecţii, rampele de deşeuri menajere, gloanţele utilizate la vânătoare,
deşeuri , depozite de cenuşă etc.).
Sursele de plumb pentru mediul acvatic
Majoritatea sunt de origine antropogenă fiind şi acestea de aproximativ 10 ori mai multe
decât sursele naturale. Principalele surse sunt apele reziduale provenite de la industriile
contaminante, apele uzate menajere, nămolurile de la staţiile de epurare, infiltraţii din solul
contaminat cu plumb, lixivierea cenuşii rezultate din arderea combustibililor.
3.1.2. Cinetica şi transformările plumbului în mediu
Dacă nu este perturbat, plumbul este, practic, imobil. Emis în atmosferă trece în apă şi sol, între compartimente existând un flux continuu.
În atmosfera plumbul provine din următoarele surse: din topitorii ca PbSO4 si PbO, din
emisiile vehiculelor sub formă de Pb care nu a suferit combustie sau ca tetraetil de Pb, tetrametil
de Pb sau compuşi anorganici ori organici. Compuşii organici suferă reacţii fotochimice în urma
cărora rezultă Pb0 şi radicali organici. După alţi autori compuşii tetraalchil sunt relativ stabili la
oxigen şi lumină.
Frecvent Pb2+ prin oxidare trece în Pb4+ (doar PbO2 este stabil). Plumbul se fixează pe
particule solide sau apoase (nori, ploi); sub formă de depuneri uscate sau umede, ajunge pe sol,
ape, plante. Limita maximă: 1,5 µg/m3/90 zile. Nivelul normal este de 0,1–3 µg/m3
Particulele din atmosferă se disipează pe sol. Gradul de dispersie depinde de concentraţia
Preview document
Conținut arhivă zip
- Ecotoxicologia Plumbului.doc