Control de Gestiune

Controlul de gestiune reprezintă o analiză permanentă sau periodică a unei activităţi pt a urmari mersul ei si pt a lua masuri de imbunatatire.

controlul de gestiune este definit ca fiind procesul prin care managerii se asigură că resursele sunt obţinute şi utilizate cu eficienţă, eficacitate şi pertinenţă pentru realizarea obiectivelor organizaţiei.

Organizarea controlului de gestiune

Modul de organizare si de realizare a controlului de gestiune într-o organizatie economica depinde atât de marimea firmei si specificul activitatii, de competenta echipei manageriale cât si de cultura de întreprindere.

Într-un grup international Controlul de gestiune este instalat, pentru cea mai mare parte a timpului, la nivelul sediului societatii-mama

În întreprinderile mari se recomandă evitarea abordării controlului de gestiune în manieră ierarhică în organigrama întreprinderii existând riscul perceperii controlului de gestiune ca un instrument de supraveghere şi sancţiune.

În întreprinderile mici şi mijlocii controlul de gestiune este organizat cel mai adesea în cadrul serviciului de contabilitate sau direcţiei financiare, dacă aceasta există.

Exercitarea controlului de gestiune se face de către profesionişti încadraţi pe funcţia de controlor de gestiune

Instrumentele controlului de gestiune

Controlul de gestiune trebuie să dispună de un număr cert de instrumente: bugete anuale; tablouri de bord; o contabilitate analitică a exploatării; un plan de finanţare pe termen mijlociu.

bugetul este un instrument de bază a controlului, de comunicare şi coordonare, dar şi un instrument ce permite identificarea în avans a efectelor negative.

Tabloul de bord trebuie să furnizeze informaţiile indispensabile conducerii întreprinderilor.

Clasificarea cheltuielilor

-După modul de repartizare în costul produselor, lucrărilor, serviciilor, cheltuielile de producţie se clasifică în :

Cheltuielile directe cuprind acele cheltuieli care se pot repartiza direct în costul unui anumit produs şi pentru care există posibilitatea apariţiei ca poziţie distinctă în structura acestuia. Astfel de cheltuieli se pot identifica chiar în momentul efectuării lor pe produsele, semifabricatele, lucrările care le-au ocazionat. Se mai numesc cheltuieli specifice. Exemplu : consumul de materii prime şi materiale, consumul de energie, apă şi utilităţi.

Aceste cheltuieli au o destinaţie bine precizată.