Economia Turismului

CAP.I.TURISMUL – ACTIVITATE ECONOMICO-SOCIALĂ

Conceptele de “turism”, “turist”, “industrie turistică”

1.2.Turismul şi dezvoltarea economico-socială

1.3.Dimensiunile fenomenului turistic

1.4. Măsurarea circulaţiei turistice

1.1. Conceptele de “turism”, “turist”, “industrie turistică”

recomandările Conferinţei internaţionale asupra statisticii voiajelor şi turismului, Ottawa, 1991, recomandări adoptate în 1993 la Sesiunea a XXVII- a a Comisiei de Statistică a Naţiunilor Unite:

– conţinutul noţiunii de turism şi formele turismului;

– conceptul de vizitator şi corespunzător, locul, durata şi motivul călătoriei;

– industria turistică; conţinutul şi clasificarea elementelor componente,

– clasificarea activităţilor turistice, pornind de la ofertă, în conexiune cu structurile fundamentale ale produselor şi serviciilor CITI (Clasificarea Internaţională Tip Industrii a activităţilor), NACE (Clasificarea industrială generală a activităţilor economice în Comunitatea Europeană).

Noţiunea de turism şi formele turismului

- Turism = activităţile desfăşurate de persoane, pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive.

- Formele principale ale turismului:

– turism intern (domestic tourism): rezidenţii unei ţări date care călătoresc numai în interiorul acesteia;

– turism receptor (inbound tourism): non-rezidenţii care călătoresc în ţara dată;

– turism emiţător (outbound tourism): rezidenţii ţării date care călătoresc în alte ţări,

Noţiunea de turism şi formele turismului

- categorii ale turismului:

– turism interior, formă ce regrupează turismul intern şi turismul receptor;

– turism naţional, constituit din turismul intern şi turismul emiţător;

– turism internaţional, alcătuit din turismul receptor şi turismul emiţător

Conceptul de vizitator/turist

- Vizitatorii cuprind excursionistii (vizitatorii de o zi) si turistii (cei care ramin in zona vizitata cel putin 24 de ore)

- Turistul = „orice persoană care se deplasează spre locul situat în afara reşedinţei sale obişnuite, pentru o perioadă mai mare de 12 luni şi ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi remunerate în locul vizat”.

Motivul călătoriei

- loisir, recreere şi vacanţă (odihnă): vizitarea oraşelor, participarea la diverse manifestări culturale şi sportive, efectuarea cumpărăturilor, plaje (cură helio-marină), practicarea diferitelor sporturi (de amatori), croaziere, jocuri de noroc, odihnă, voiaje de nuntă etc;

- vizite la rude şi prieteni: vizitarea părinţilor, concedii în cămin (familie), participarea la funeralii, participarea la programe de îngrijire a invalizilor etc;

- afaceri şi motive profesionale: instalarea de echipamente, inspecţii vânzări şi cumpărări în contul întreprinderilor străine, participarea la reuniuni, conferinţe, congrese, târguri şi expoziţii, participarea la activităţi sportive profesionale, misiuni guvernamentale, studii, cursuri de limbi străine sau de pregătire profesională etc;

- tratament medical: staţiuni balneare, fitness, talazoterapie, kinetoterapie, staţiuni termale şi alte tipuri de cure şi tratamente (slăbire, înfrumuseţare),

- religie/pelerinaje: participarea la diverse evenimente religioase, pelerinaje;

- alte motive: echipajele aeronavelor şi vaselor destinate transportului public (personalul însoţitor de bord), tranzit, alte activităţi.

Industria turistică

- Industria turistică este acea parte a economiei, alcătuită dintr-o sumă de activităţi sau mai multe ramuri a căror funcţie comună este satisfacerea nevoilor turiştilor.

- Din industria turistică fac parte sectoarele:

– locuinţă şi alimentaţie ( în conformitate cu structurile consacrate, grupa „Hoteluri şi restaurante): hoteluri, moteluri, case de oaspeţi, ferme, vase de croazieră, vile, castele, camping-uri, proprietăţi time –share, reşedinţe secundare, restaurante (clasice, cu specific, fast-food), baruri, cafenele;

– transport: sectorul comercial reprezentat de linii aeriene, curse navale, căi ferate, autocare, firme de închiriat de automobile, operatori de taximetrie şi sectorul noncomercial constituit din automobile proprietate personală, aeronave proprii, iahturi;

– organizatorii de călătorii: agenţii de voiaj şi touroperatori;

– atracţii-agrement: elemente naturale (forme de relief, grădini, parcuri, lacuri etc) şi construite – catedrale, castele, monumente, muzee, galerii de artă, teatre, parcuri de distracţie, facilităţi sportive, cazinouri precum şi festivaluri şi evenimente cultural artistice;

– organizatorii/administratorii destinaţiilor: oficii de turism naţionale, regionale, locale.

M1.U2. Turismul şi dezvoltarea economico-socială

M1.U2.3. Locul şi rolul turismului în economie

M1.U2.4. Turismul în circuitul economic mondial

M1.U2.3. Locul şi rolul turismului în economie

– turismul acţionează ca un element dinamizator al sistemului economic global, fiind creator de produs naţional.

– Contribuţia turismului poate fi apreciată şi prin impactul acestuia asupra investiţiilor de bunuri şi servicii.

– Turismul apare şi ca un mijloc de diversificare a structurii economiei, prin crearea unor activităţi (ramuri) proprii acestuia: industria agrementului, agenţiile de voiaj sau dezvoltarea la noi dimensiuni a unora dintre cele existente.

– Dezvoltarea turismului exercită influenţă pozitivă şi asupra utilizării forţei de muncă, în sensul creării de noi locuri de muncă.

Turismul - creator de produs naţional.

Contribuţia economiei turismului şi călătoriilor (Travel & Tourism economy)[1] la Produsul Intern Brut (PIB) este aşteptată să crească de la 9,4% (US$5,474 bn) în 2009 la 9,5% (US$10,478 bn) până în 2019.