Economie

1Despre activitatea economica si stiinta economica

Activitatea economica este activitatea umana prin care , la nivelul societatii, se produc bunuri si servicii cu destinatia satisfacerii trebuintelor individuale si collective. De asemenea se cere si satisfacerea neviolor generale ale societatii.

Posibilitatea de a satisface trebuintele cerute depind de cantitatea resurselor materiale, umane, financiare, informationale de care dispune societatea la un moment dat, cat si de potentialul stiintific si ethnic acumulat in timp. Coreland aceste 2 aspecte fundamentale ale existentei si evolutiei societatii umane, activitatea economica s-a impus ca una din cele mai importante activitati umane de care depinde progresul uman, material si spiritual al individului si societatilor.

Nevoile sau trebuintele constituindu-se ca cerinte obiective ale vietii umane, ale existentei individului si societatii sunt asigurate prin bunuri si servicii pecare oamenii le obtin prin prelucrarea, tensformarea si adaptarea bunurilor si elementelor naturale oferite de mediul inconjurator.

Activitatea umana organizata penrtu satisfacerea trebuintelor, a existentei are loc in cadrul procesului de productie ca urmare a tragerii resurselor primare din natura, resurse care pot fi consumate direct sau care necesita tranformari. Natura ofera oamenilor putine bunuri destinate consumului direct, de aceea orice prelucrare a unor elemente materiale din mediul natural impune combinarea si transformarea lor conform vointei viitorilor consumatori.

Toate elementele aratate mai sus capabile sa participe la procesul de productie constituie resursele economice.

De cantitatea si calitatea resurselor economice prcum si de capacitatea de a le folosi intr-un proces de productie depind in mod hotarator nivelul de civilizatie si calitatea vietii oamenilor.

Pentru a sublinia importanta activitatii economice trebuie pus in evidenta raportul in care se afla trebuintele cu resursele economice. Dezvoltarea individului si a societatii a determinat o sporire continua a trebuintelor. De la o perioada la alta indivizii sunt tentati sa ceara alte nevoi si trebuinte, deoarece in momentul satisfacerii unora dintre ele oamenii tind sa diversifice si sa multiplice trebuimtele existente.

Deoarece resursele economice depind in mare masura de capacitatea mediului natural de a le asigura, capacitate care are un caracter limitat

Efortul de a acoperi nevoile existente la un moment dat creeaza alte trebuinte. De-alungul evolutiei omenirii, nevoile au avut o evolutie dinamica complexa de la cele biologice la cele date d gradele de civilizatie atinse. Acest lucru a determinat atragerea in circuitul economic a unor cantitati mai mari si mai variate de resurse, facand ca intre ritmul de crestere a nevoilor si ritmul de sporire a resurselor sa existe un decalaj in sensul ramanerii resurselor in urma dinamicii trebuintelor. In timp cce resursele sunt limitate, trebuintele sunt nelimitate. Astazi marile probleme ale omenirii vizeaza mai ales aceasta relatie intre resurse si nevoi.

Apare importanta activitatii economice care trebuie sa aiba drept scop maximizarea efectelor utile si minimizarea cantitatii de resurse.

Activitatea economica se desfasoara prin activitatea oamenilor, pentru oameni, iar rationalitatea ei consta in stabilirea unui raport optim intre resurse si nevoi, a unui raport de subordonare a mijloacelor pe care oamenii le pot folosi in activitatea lor in vederea satisfacerii scopului major: consumul; productia nu este un scop in sine.

Corelatia consum – productie scoate in evidenta rolul esential al consumului care apare atat ca element de declansare si de stimulare a productiei cat si ca element d reglare a acesteia.

2 Sistemul nevoilor si resurselor economice

Nevoile sau trebuintele umane reprezinta cerintele materiale, economice, spirituale, sociale, de mediu ecologic, ale vietii si activitatii oamenilor. Satisfacrea lor inseamna consum de bunuri materiale si servicii prin care se asigura existenta si dezvoltarea indivizilor, grupurilor sociale, a societatii in general. Consumul vizeaza nevoile populatiei si ale agentilor economici producatori. Nevoile umane suntr multiple putand fi grupate astfel:

a) nevoi naturale;

b) nevoi sociale care sunt legate de convietuirea oamenilor in societate, de nevoia lor de comunicare si de organizare;

c) nevoi elementare (fundamentale) cum ar fi hrana, imbracaminte, lociunta etc.;

d) nevoi superioare (complexe) : necesitatea de cunoiastere stiintifica si tehnica legata de formarera si perfectionarea profesionala, de educatie, de cultura etc.;

In sistemul nevoilor locul important il ocupa nevoile economice. Satisfacerea lor necesita producerea bunurilor si serviciilor care , la randul lor, presupun consumul de factori de productie: forta de munca, materii prime, utilizarea unor echipamente tehnice, tehnologii etc.

Nevoile de consum au caracter dinamic evoluand odata cu evolutia societatii si cu dezvoltarea productiei. Ele sunt intr-o continua diversificare. Satisfacerea unor trebuinte la un moment dat genereaza aparitia unor noi trebuinte, aceasta fiind o conditie a prograsului.

Nevoile umane sunt reproductibile in sensul ca satisfacerea lor trebuie reluata in anumite intervale de timp, de aici nevoia reluarii procesului de productie.

Nevoile umane au un caracter complementar deoarece satisfacerea uneiu trebuinte duce la aparitia altora.

Satisfacerea trebuintelor umane in diversitatea si complexitatea lor necesita in mod obiectiv organizarea activitatii economice. Aceasta este o componenta principala a actiunii sociale in cadrul careia are loc producerea bunurilor materiale si serviciilor, trecerea acestora prin intermediul circulatiei si repartitiei in sfera consumului. In structura activitatii economice sunt prin urmare mai multe faze: productia, circulatia (schimbul), repartitia si consumul.

Productia este momentul esential al activitatii economice in cadrul caruia, prin combinarea factorilor de productie se creeaza bunuri materiale si servicii adica insusi obiectul satisfacerii nevoilor umane. In activitatea de productie oamenii actioneaza in mod constant asupra resurselor din natura in scopul tranformarii si adaptarii lor la trebuintele lor. In procesul productiei se utilizeaza cunostinte tehnice si stiintifice acumulate, masinile, utilajele, energia in diferitele domanii de activitate: industrie, agricultura, constructii etc. fara productie nu pot exista bunurile economice si de aici nici schimbul de marfuri.

Circulatia (schimbul) asigura trecerea bunurilor de vanzator la cumparator.

Repartitia este actul de distribuire a rezultatelor activitatii economice catre cei care au contribuit la obtinerea produselor. De fapt in procesul de repartitie se realizeaza recompensarea factorilor de productie.