Economie Europeana

Imagine preview
(8/10 din 3 voturi)

Aceasta fituica rezuma Economie Europeana.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 34 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Economie

Extras din document

Discutati situatia Europei în jurul anului 1945 si explicati ce solutii au

fost propuse pentru a evita un nou război si care a fost impactul acestora

pentru integrarea economică european.

Înţelegerea situaţiei dramatice a Europei la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial este cheia înţelegerii eforturilor de după 1945 pentru integrare europeană.

Războiul a ucis aproximativ 8 milioane de oameni în Europa de Vest, mai mult de 9 milioane în Europa Centrală şi de Est, iar Uniunea Sovietică a pierdut în jur de 20 de milioane de oameni.

Războiul a cauzat, de asemenea, enorme pagube economice. Spre exemplu, războiul a costat Italia şi Germania patru decenii sau mai mult de creştere economică şi a scăzut produsul naţional brut al Franţei şi Austriei la nivelul celor din secolul XIX.

In 1945, o familie de oriunde din Europa se găsea într-o naţiune care a fost sau fusese: (a) condusă de un dictator fascist brutal, (b) ocupată de o armată străină sau (c) ambele.

Cel de-al Doilea Război Mondial nu a fost un eveniment istoric izolat: cel de-al Doilea Război Mondial a început după doar două decenii de la cataclismul provocat de Primul Război Mondial (1914-18), fiind a patra oară în 130 de ani când Franţa şi Germania au fost în centrul unor războaie devenite tot mai înspăimântătoare.

Ca un rezultat direct al acestor eşecuri guvernamentale, zeci de milioane de europeni erau morţi, iar economia Europei zăcea în ruine.

Europa conştientiza că este victima unei doctrine greşite care a condus la eşecuri guvernamentale în lanţ.

Cum poate Europa să evite un alt război?

Soluţiile oferite s-au bazat pe păreri ce ţineau de cauzele războiului. S-au afirmat astfel trei şcoli de gândire:

A)Prima şcoală - Planul Morgenthau, plan înaintat de Secretarul Trezoreriei Statelor Unite, Henry Morgenthau, în 1944, se baza pe condamnarea marelui perdant – Germania şi, pentru a se evita alte războaie europene viitoare, propunea distrugerea industriei Germaniei şi convertirea acesteia într-o „ţară eminamente agricolă şi pastorală, în caracter”.

B)Cea de-a doua şcoală, Marxism-leninismul a dat vina pe capitalism pentru majoritatea relelor din lume, inclusiv cele două războaie mondiale. Această părere a sugerat că soluţia era comunismul.

C)Cea de-a treia a dat vina pe naţionalismul distructiv, soluţia fiind integrarea cât mai strânsă a tuturor naţiunilor europene. Dorinţa pentru o Europă unită s-a făcut auzită şi după Primul şi după cel De-al Doilea Război Mondial. Declaraţia cea mai faimoasă a acestei şcoli a fost discursul lui Winston Churchill din 1946 – „Statele Unite ale Europei”

Soluţia integrării europene a triumfat în cele din urmă, dar acest deziderat a fost departe de îndeplinire în anii 1940.

Majoritatea ţărilor europene sau se luptau cu restabilirea propriilor guverne şi economii sau erau sub ocupaţie militară directă. Germania şi Austria au fost împărţite în zone americane, franceze şi sovietice. În Europa de Vest, anii 1945 şi 1946 au trecut fără a se înregistra progrese semnificative în dezvoltarea unei arhitecturi postbelice. Capacităţile de guvernare limitate ale guvernelor din Europa de Vest au fost supraîncărcate de situaţia umanitară jalnică. Lucrurile s-au mişcat mai repede în Europa de Est. Uniunea Sovietică începuse deja implementarea propriei viziuni a unei Europe noi, încă din timpul războiului. La alegerile parlamentare din 1946, comuniştii au câştigat 19 % în Italia şi 29 % în Franţa.

2. Realizati o schemă care să prezinte statele membre ale UE, statele candidate, statele potential candidate cu specificarea datelor aderării.

1957: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg

1973: Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie;

1981: Grecia;

1986: Spania şi Portugalia;

1995: Austria, Finlanda şi Suedia;

2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria,

2007: România şi Bulgaria

State candidate care au deschis negocierile de aderare în 2005 sunt : Turcia (se prevede să adere în 2015), Croaţia (se prevede să adere în 2009). Consiliul European din 15-16 decembrie 2005 a decis acordarea statutului de tara candidată şi fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, dar negocierile de aderare încă nu au început.

Statele potential candidate din Balcanii de Vest sunt: Albania, Bosnia si Hertegovina, Serbia si Muntenegru, Kosovo respectandu-se Rezolutia 1244 a Consiliului de Securitate a Natiunilor Unite.

3. Ilustrati cu cifre si cu exemple referitoare la populatie, venit/locuitor,

marimea economiei etc., afirmatia “Statele UE sunt foarte diferite unul

de celălalt”.

Cu toate acestea, statele UE sunt foarte diferite unul de celălalt, fapt care reprezintă, de altfel, sursa numărului mare de probleme cu care trebuie să se confrunte UE. Diferenţele acoperă mai multe paliere, impactul cel mai mare fiind dat de diferenţele în ceea ce priveşte : -nivelul PIB; -diferenţele demografice; -diferenţele nivelului PIB, respectiv al veniturilor pe cap de locuitor (a se vedea Anexa 1 şi Tabelul nr. 1).

Populaţia statelor UE Există în prezent aproximativ 495 milioane de cetăţeni europeni, o cifră care este substanţial mai mare decât corespondenta sa americană sau japoneză (302 şi respectiv, 127 milioane de locuitori). Statele EU27 diferă, astfel, mult în ceea ce priveşte populaţia, spre exemplu, cel mai mare stat din punct de vedere demografic – Germania, are o populaţie de peste 200 de ori mai mare decât Malta - cel mai mic stat din această categorie. Diferenţele sunt mult mai uşor vizibile dacă statele UE27 sunt clasificate în foarte mari, mari, mijlocii, mici şi foarte mici, prin compararea lor cu populaţia unor metropole sau oraşe foarte cunoscute.

Clasificarea statelor UE în funcţie de populaţie

State foarte mari (mai mari decât cel mai populat oraş al lumii – ca zonă metropolitană - Tokyo) - cu o populaţie de peste 35 milioane locuitori: -Germania (peste 80 milioane locuitori); -Marea Britanie, Franţa, Italia (în jur de 60 milioane locuitori); -Spania şi Polonia (în jur de 40 milioane locuitori).

State mari (de mărimea marilor metropole New York, respectiv Beijing) - cu o populaţie între 16- 22 milioane locuitori:-România (21,6 milioane de locuitori);-Olanda (în jur de 16 milioane locuitori).

Fisiere in arhiva (1):

  • Economie Europeana.doc