Monedă și credit

1.2 Caracteristicile monedei

Aflându-se în centrul vieţii economice, moneda, sub toate formele sale, a devenit în prezent un instrument de utilitate economică pentru toţi agenţii economici.

Moneda prezintă trei caracteristici importante şi anume:

a) moneda apare ca un bun, o marfă şi reprezintă un drept de creanţă;

b) latura juridică a monedei – Recunoaşterea oficială a fost şi este necesară pentru ca folosirea monedei să fie accesibilă fără obiecţii din partea persoanelor care o pot deţine, asigurând şi un control asupra circulaţiei monetare.

c) utilitatea monedei ca instrument monetar de schimb decurge din acceptarea generală şi universală a acesteia de către toţi agenţii economici.

Aceste accepţiuni se sprijină pe trei motivaţii:

• este fundamentul material, potrivit căruia moneda este un bun cu valoare proprie;

• este fundamentul instituţional, moneda este un simbol căruia legea monetară îi conferă şi conservă valoarea;

• este fundamentul psiho-social: potrivit căruia moneda este acceptată ca instrument de schimb şi de plată. Valoarea ei decurge din încrederea celui care o deţine pentru cel care o emite.

1.3Functiile monedei

a) funcţia de instrument unic de schimb;

b) funcţia de etalon al valorii;

c) funcţia de rezervă a valorii;

d) funcţia de mijloc de plată;

e) funcţia de lichiditate.

a) Funcţia de instrument unic de schimb este funcţia cea mai importantă – Moneda joacă un rol de intermediar între agenţii economici. Moneda este aceea care garantează libertatea de opţiune pentru anumite bunuri şi servicii oferite pe piaţă. Valoarea acesteia provine şi din faptul că ea poate fi folosită ulterior în aceleaşi scopuri ale agenţilor economici.

b) Funcţia de etalon al valorii – Moneda este un etalon de valoare, datorită proprietăţii sale are capacitatea de a aduce la acelaşi numitor bunurile eterogene, aceste bunuri şi servicii putând fi astfel ierarhizate. Cu ajutorul monedei, folosite ca etalon al valorii, toate bunurile devin comparabile.

c) Funcţia de rezervă a valorii– Moneda este purtătoare de valoare, îşi conservă valoarea. Practic, această valoare se reflectă în puterea de cumpărare a monedei care se modifică odată cu raportul dintre masa monetară şi masa de bunuri şi servicii.

d) Funcţia de mijloc de plată – Obligaţia de plată se efectuează în mare măsură cu ajutorul monedei. Folosirea monedei ca mijloc de plată dovedeşte puterea liberatorie, universală şi nelimitată a monedei.

e) Funcţia de lichiditate – Această funcţie este legată de funcţia de mijloc de plată. Ea permite agenţilor economici să-şi constituie depozite de tranzacţii, depozite de precauţie şi depozite de speculaţie, permiţându-le să acţioneze pe piaţă ca factori de producţie a capitalului şi a bunurilor de consum.

1.4. Evoluţia monedei şi clasificarea semnelor monetare

Moneda apare de timpuriu în istoria societăţii româneşti, fiind prezentă în tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte variat. Exteriorizarea valorii se realiza o dată cu schimbul, prin raportarea mărfurilor la marfa care îndeplinea rolul de monedă.

Deci locul trocului este luat de o marfă care, pe lângă utilizarea sa normală – ca bun de consum sau de producţie, servea drept instrument de schimb.

Evoluţia monedei, de la concret la abstract, demonstrează valabilitatea celor două accepţiuni date monedei, calitatea sa de marfă şi de creanţă.