Operațiunile Instituțiilor de Credit

Prezentaţi, pe scurt, rolul activităţii bancare în economie.

Activitatea bancară se încadrează în sectorul terţiar al economiei

naţionale (denumit şi sectorul prestator de servicii) şi reprezintă activitate prin

care se asigură intermedierea financiară dintre persoanele fizice şi juridice care

dispun de un surplus financiar, pe de o parte, şi cele care au nevoie de fonduri

băneşti, pe de altă parte.

Activitatea principala a bancii este comertul cu bani

“cumpără” bani, suportând un cost sub forma

dobânzii plătite;

“vinde” bani, plasează banii sub forma creditelor acordate, obţinând venituri sub forma dobânzilor încasate;

alte servicii: deschideri de conturi, efectuarea de plăti şi încasări, transferuri de fonduri, schimburi valutare, servicii financiare, etc., pentru care încasează speze şi comisioane.

Sistemul bancar are calitatea de intermediere financiară în relaţia economieinvestiţii;

asigură mobilizarea disponibilităţilor monetare ale economiei şi

orientarea lor

considerat ca oglindă a creşterii economice

Prezentaţi structura sistemului bancar într-o economie de piaţă.

Banca centrală este instituţia aflată în fruntea sistemului bancar care nu lucrează direct cu publicul, ci doar cu băncile din sistem, implicându-se în organizarea şi conducerea întregii activităţi bancare;

îndeplineşte o serie de funcţii specifice:

deţine monopolul emisiunii monetare;

stabileşte şi implementează politica monetară şi de credit;

reglementează şi supraveghează prudenţial întregul sector bancar;

refinanţează băncile şi asigură lichidităţi sistemului bancar;

acţionează ca agent al statului şi asigură fonduri necesare pentru stat;

stabileşte legături cu organizaţiile financiarbancare internaţionale

Ansamblul băncilor instituţii de credit care se manifestă pe piaţă ca agenţi economici autonomi, având ca obiect de activitate furnizarea de servicii bancare în condiţii de profitabilitate;

au calitatea de principali intermediari în relaţia dintre cei care economisesc şi cei care investesc, mobilizând mijloacele băneşti disponibile;

au calitatea de intermediari monetari, având posibilitatea de a transforma active nemonetare în monedă;

reprezentă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare

Descrieţi cele două tipuri de sisteme bancare.

Care funcţionează după modelul european predomină în Europa continentă şi funcţionează după modelul băncii universale, fiind sisteme bancar puţin specializat;

acest model al băncii universale s-a impus în a 2-a jumătate a secolului XIX, perioadă în care

bancherii au angajat băncile în activităţi diverse, în special în operaţiuni internaţionale

Care funcţionează după modelul american aplicate şi în Japonia, sunt bazate pe principiul unei specializări stricte a băncilor;

în S.U.A. principiul băncii universale s-a aplicat până la reforma bancară din anii ’30 când s-a produs o separare funcţională şi geografică a activităţii bancare; această specializare a

antrenat o importantă fragmentare a sistemului bancar american caracterizat printr-un număr foarte mare de instituţii de credit.

Arătaţi care sunt funcţiile îndeplinite de băncile comerciale

funcţia de depozit

(atragerea fondurilor) mobilizarea activelor monetare disponibile în economie;

funcţia de investiţii

(plasarea fondurilor) utilizarea resurselor proprii şi atrase prin acordarea de credite către clienţi; în economia de piaţă

funcţia comercială

decontări între titularii de cont,ca urmare a diverselor activităţi desfăşurate de agenţii economici.

Prezentaţi, pe scurt, aspecte negative cu care s-a confruntat sistemul bancar românesc în perioada 1995-1999.

Astfel, în perioada 1995-1999 România a traversat o criză bancară de proporţii,

cauza principală fiind acordarea fără discernământ a creditelor.

Ca urmare, sistemul bancar românesc s-a confruntat cu o serie de falimente: Dacia

Felix, Credit Bank, Columna Bank, Banca Albina, Bankcoop, Bancorex, Banca

Internaţională a Religiilor, Banca Romană de Scont, Banca Turco-Română şi

Banca de Investiţii şi Dezvoltare/