Piața de capital

1.Trăsăturile şi rolul pieţii de capital.

In orice economie indiferent de tipul ei si problemele cu care se confrunta , exista un anumit volum de capitaluri disponibile care necesita un plasament in vederea valorificarii lor. In general modalitatile de valorificare al capitalurilor disponibile variaza:

1,Plasamente pe piata financiara :

a) Pe piata monetara

b) Plasamente pe piata de capital

2.Plasamente in aur, imobil, obiecte de arta sau valuta.

Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin intermediul carora capitalurile disponibile si dispersate din economie sunt dirijate catre agentii economici. Exista 2 conceptii cu privire la definirea pietii de capital :1.Concept anglo- saxon 2. continent- european.

Conform celui anglo- saxon piata de capital formeaza impreuna cu piata monetara – piata financiara , in acest context piata de capital este sinonima cu piata valorilor mobiliare si asigura investirea capitalului pe termen mediu si lung Piata monetara realizeaza atragerea si plasarea capitalurilor pe termen scurt prin intermediul pietei interbancare

Conform conceptului continet- european , piata de capital are o structura complexa care cuprinde :Piata monetara , piata ipotecara , piata financiara. Piata de capital leaga emitentii hirtiilor de valori cu investitorii individuali si institutionali prin intermediul brocherilor si al societatilor de intermediere a traznactiilor cu valorile imobiliare.Piata de capital functioneaza ca un mecanism de legatura intre cei la nivelul carora se manifesta un surplus de capital Piata de capital reprezinta anumite trasaturi :

1.Este o piata deschisa ceea ce inseamna ca tranzactia cu un caracter public

2.Produsele pietei de capital sunt instrumente emise pe termen mediu si lung

3.Accesul la piata este intermediar.

4. Val mobil ca proiduse ale pietiipot fi transferate de la un posesor la altul oferind investitorului posibilitatea de a vinde oricind produsul respectivla un pret specific conditiilor pietii

2.Evoluţia şi perspectivele pieţei de capital.

În general, premisele apariţiei şi dezvoltării pieţei de capital au fost:

- dezvoltarea şi concentrarea schimburilor comerciale;

- dezvoltarea societăţilor pe acţiuni;

- apariţia şi dezvoltarea creditului comercial şi a instrumentelor sale;

- organizarea şi funcţionarea bursei în conformitate cu reglementări obligatorii pentru toţi participanţii;

- mai târziu, dematerializarea tranzacţiilor.

Pieţele de capital îşi au originile cu mult înaintea erei creştine, în perioada greco-romană. Se afirmă că în timp ce „asirienii au realizat primele bănci, iar grecii au inventat moneda, romanii au imaginat primele burse de valori”.

Romanii au organizat primul sistem bursier. Oamenii bogaţi din vechea Romă, publicanii au înfiinţat societăţi în comandită pe acţiuni (societates publicarorum) ale căror acţiuni se negociau de către argentari în bazilici construite special în acest scop.

Prăbuşirea Imperiului Roman a însemnat şi destrămarea primului sistem bursier pentru o perioadă de aproximativ 500 de ani. Bursele, ca pieţe secundare, au început să se dezvolte începând cu anul 1100 d. Ch. când în marile oraşe europene comercianţii şi deţinătorii de obligaţiuni emise de oraşele respective se adunau pe scările catedralei pentru a negocia şi tranzacţiona forme primare de valori mobiliare.

De asemenea, târgurile care se organizau periodic în marile oraşe jucau rol de „burse”.

Cei mai mulţi cercetători sunt de acord cu opinia conform căreia denumirea de „bursă” provine de la numele unei familii de hangii din Bruges (Belgia),Van der Burse, care se pare că avea sculptat pe frontispiciul hanului trei pungi de bani (bourses).

Prima bursă s-a înfiinţat la Anvers, în 1531, unde se negociau mărfurile sau scrisorile de schimb, ce urmau să fie livrate ulterior încheierii tranzacţiei.

Apoi au apărut alte centre, pe lângă cel de la Anvers: Lyon, Paris, Londra, Amsterdam, New York. În secolele XVI şi XVII s-au construit clădirile ce urmau să adăpostească bursele, tot de atunci datând şi primele regulamente de funcţionare şi de încheiere a tranzacţiilor.

Începând cu secolul XVII, evoluţiile bursei sunt uşor de urmărit, dar din păcate, nu există înregistrări foarte clare şi nici reguli foarte stricte. Pana in secolul XVIII nu exista o separare a burselor de valori de bursele de marfuri. În secolele XVIII şi XIX s-au pus bazele unor regulamente mai stricte de tranzacţionare şi organizare, precum şi de afişare a informaţiilor privind tranzacţiile încheiate şi preţul acestora.