Politica agrară - știința îndrumării și incurajării agriculturii române

POLITICA AGRARA- STIINTA INDRUMARII SI INCURAJARII AGRICULTURII ROMANE C2

Agricultura ca ramura a economiei nationale are un specific aparte, ceea ce determina un anumit interventionism al puterii publice in paralel cu mentinerea autonomiei pruducatorilor agricoli.

EPA are 2 componente:

politica agrara care actioneaza la nivelul macroeconomiei si economiei

economia agrara care actioneaza la nivelul microeconomiei

Politica agrara in Romania a fost generata si s-a manifestat atat dupa modelul german in care aceasta disciplina e subordonata disciplinelor economice, cat si dupa modelul francez conform caruia politica agrara e subordonata disciplinelor tehnologice sau agronomice.

Perspectiva istorica:

1883 – P.S.Aurelian a realizat primul manual de Economie Rurala si a intreprins cercetari asupra fenomenului economic la nivelul macro si micro din agricultura.

1913 – GH.Ionescu Sisesti in lucrarea sa “Politica agrara” abordeaza urmatoarea problema: studii asupra exploatatiilor agricole, comportamentul conducatoriilor de exploatatii mari, ingerinta statului asupra raporturilor agrare.

Per. interbelica – V.Slavescu profesor al Academiei de Inalte Studii Comerciale si Industriale in cadrul cursului sau “Economie nationala” aborda un capitol “Economia agrara” cu urmatoarele tematici: politica populatiei si agriculturii, statul si valori ale productiei agricole, politica comerciala de stat si agricultura;

Virgil Madgearu, profesor in cadrul aceleiasi institutii, dubuteaza cu capitolul “Politica agrara”.

Conceptul raportat dintre politica si economie agrara ca fiind un raport intre teorie si practica, iar conform teoriilor sale, de asemenea consta in aceea ca in timp ce politica agrara cerceteaza cauzele si cauta sa formuleze legile care conduce fenomenul economic din agricultura, cea de 2 a cercetarea efectelor pe care le au anumite cauze.

DELIMITARI CONCEPTUALE:

Politica agrara poate fi abordata din 2 perspective:

in sens restrans cuprinde totalitatea masurilor intreprinse de institutiile si organismele create de stat menite sa influenteze pozitiv activitatea din agricultura

in sens larg politica agrara are ca obiect de studiu nu numai actiunea statului, ci si toate actiunile, masurile si organizatiile ce pornesc din initiativa privata in scopul sprijinirii agriculturii

In mod obligatoriu avand in vedere cele 2 definitii enuntate anterior, obiectul disciplinei: dezvoltarea agriculturii, asigurarea securitatii alimentare si bunastarea producatorilor.

Economia agrara imbraca forme concrete materiale si spre deosebire de politica agrara are continut dinamic studiind in principal urmatoarele problematici:

factorii naturali si economici care influenteaza dezvoltarea unei economii agrare naturale, raporturile dintre agricultura si ramuri din amonte si aval de aceasta in procesul de organizare si valorificare al productiei agricole

sistemul de exploatare agricola (sistemul agriculturii contemporane)

factorul de progres tehnic (mecanizare, chimizare, irigatii, biotehnologii)

eficienta productiei agricole

RELATIA CU CELELALTE DISCIPLINE:

Prima legatura si cea mai puternica este cu economia politica si in cadrul acesteia cu politicile economice.

Legaturile sunt foarte stranse deoarece politica agrara e definita ca fiind politica economica in domeniul agriculturii.

O alta legatura se stabileste cu managementul exploatarilor agricole dar fata de care se deosebeste prin:

-sfera de cuprindere in timp ce PA studiind agricultura ca ramura a economiei nationale, managementul studiaza exploatarile agricole ca si entitatede baza din agricultura

modalitatea de dirijare a productiei agricole;

-PA se manifesta prin indrumarea, incurajarea si sustinerea, in timp ce managementul se manifesta prin conducere si administrare

-PA studiaza masuri de folosire si intarire a relatiei de productie, in timp ce managementul studiaza modalitatea de utilizare si eficienta functiilor de productie