Preturi si Tarife

Imagine preview
(6/10 din 1 vot)

Aceasta fituica rezuma Preturi si Tarife.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 6 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Economie

Extras din document

Cap. 5 TEHNICI DE STABILIRE A PRETURILOR

Introducere: Exista si se practica o mare varietate de tehnici de stabilire a preturilor, fiecare avand o insemnatate proprie. Ele sunt determinate de natura innoirii produsului. Pentru produsele cu totul noi, alt element in functie de care se stabileste pretul, in afara costului – nu exista pentru ca lipsesc termenii de referinta. In aceasta situatie pretul se stabileste preponderent pe conditiile firmei ofertante. La noile produse cu termeni de referinta, au denumirea de produse etalon. Conditiile pentru care un produs sa poata fi considerat etalon sunt: sa faca parte din aceeasi grupa cu produsul nou; sa fie de fabricatie curenta; sa aiba un pret real, verificat in procesul schimbului in timp; este recomandabil ca produsul sa fie de productie interna.(in cazul ca lipseste din productia interna, etalonul va fi ales din produsul nou de import, similar cu cel nou.

1. STABILIREA PRETURILOR IN FUNCTIE DE COST

Aceasta metoda are o vocatie universala. Nu se foloseste in toate cazurile, deoarece exista alte metode mai operationale si eficiente, dar pentru produsele fabricate intaia data, metoda bazata pe cost este unica tehnica de fixare a preturilor.

A) Calculatia de pret: chiar daca este o metoda foarte traditionala, are totusi cea mai larga aplicare. Ea are la baza evaluarea consumurilor principale, respectiv repartizarea cotelor de cheltuieli indirecte si determinarea rentabilitatii, respectiv a adaosului comercial in structura pretului nou. In situatia existentei termenilor de comparatie se pot raporta toate valorile privind preturile noului produs la structurile pretului produsului de raportare. Aceasta operatiune poarta numele de corelare a preturilor, care se face prin costuri. Concret, operatiunea consta in compararea costurilor, cuprinse in pretul nou evaluat in alte calcule cu costul produsului de referinta, si unde se analizeaza abaterile. Daca aceste abateri nu sunt mari, inseamna ca etalonul a fost bine ales si ca pot continua lucrarile de stabilire a pretului nou. Daca insa, abaterile intre costuri sunt mari, inseamna ca alegerea etalonului nu fost buna, lucrarile de stabilire a pretului nou trebuind sa fie oprite.

Metode de stabilire a pretului: : Lucrarile de stabilire a pretului nou se desfasoara pe urmatoarele etape: - evaluarea costului in antecalcul., in acest scop sunt folosite documente specifice: 1) desfasuratoare de materii prime si materiale, care includ consumurile specifice in fabricarea unui produs, de asemenea si preturilor unitare aferente consumatorilor. Prin multiplicarea lor se ajunge la totalul consumului de materii prime si materiale. 2) desfasuratoare cu manopera si cheltuieli comune ale sectiei: care includ normele de consumuri de munca si tarifele aferente, rezultand costurile cu manopera, la care se aplica cotele de cheltuieli indirecte, stabilindu-se cheltuielile indirecte. Insumarea lor reprezentand costurile cu manopera si cele comune sectiei. Aceste sume, impreuna cu cele de la pct. 1, dau costul de sectie, la care se aplica regia de fabricatie, regia de distributie si cea generala, ajungandu-se la costul total unitar, pentru fabricarea produsului nou. Ctu=(Mp-Mr) + (Sd+Cas) + Rf+Rd+Rg.

- dimensionarea profitului ins structura pretului: In practica, de cele mai multe ori se porneste in evaluarea profitului in pretul nou de la rentabilitatea din economie. Aceasta este rentabilitatea produselor de acelasi fel, iar daca acestea lipsesc atunci se foloseste rentabilitatea normala a firmei sau media rentabilitatii pe firma, sau daca nu pur si simplu sa existe o rentabilitate tintita. r’0= /C0*100 = 1=C1*r’0 ; 1 ` 0 <=> C1 ` C0 ; P1=C1+ 1 = C1(1+r’0), producatorul va vinde la pretul aratat, pret care poarta numele de pret al producatorului. Dar cumparatorul produs. plateste nu numai pretul prod ci si impoz pe circulatie (TVA) => pret cu ridicata de facturare.

- calculul adaosului comercial : comercianti la pretul de cumpar, adauga o marja comerc, avand rolul acoperirii cheltuielil de comercializ si obtin unui profit. Preturile de cumpar sunt preturile reale, in schimb adaosul comerc este un antecalculat de comerciant. Exista 2 situatii: - fie este dat prin reglement: care este un procent care se aplica la pretul de cumpare rezultan pretul de comercializ;- fie cand adaosul comerci liberalizat stabilit de comerciant se face conoscut presupusilor cumparat. Se determina in fct de vol total al vanza si chelt de comercializ. Adaosul comerci va fi raportul dintre chelt de comercial si vol desfac in cursul perioadei. AC1 = CD / D *100; => P1= C1+1 / Pp1 = PpfTVA + AC1+ TVA , => pretul de comerciali facturat.

- calculul impozitului pe vanzari (TVA). TVA = (Pg+ACg) * TVA / 100. Pretul cu amanuntul (Pa) = (PgfTVA+ ACg) + ACa + TVA. Suma TVA colectate pe traseul produsului, de la producator la consumatorul final. Pa = (Pg+ACg – TVA) + ACa + TVA.

B. Procedeul insumarii consumului de factori: conform cu denumirea, acest procedeu nu este altceva decat o suma de factori implicati in fabricarea produsului si de marje atasate acestora. Din acest punct de vedere este o metoda contabila. Succesiunea operatiunilor de insumare nu este aleatorie, ci urmeaza etapele parcursului produsului de la iesire din fabrica a produsului la consumatorul final. Acest proced nu opereaza cu impoz asupra vanzarilor. Modelul, ca alcatuire, este o insiruire de consumuri de factori si marje. Ccump + Caprov = Ctot de cump + Cproductie = Cprod 1 + Cadmin = Ccomerc1 + Cdistr = Cde reveni + Marja prod = Pprod + Men-gros = Pg * k = Pa (pret cu amanuntul). Suma consumurilor urmeaza etapele producerii produsului: Pa = Cc * (k =2,2 ... 2,4)

C. Procedeul costului plus : Porneste de la costul complet care poate fi exprimat atat in antecalcul cat si in postcalcul ca si cost efectiv, real. Continutul procedeului consta in adaugarea unui profit asteptat la costul anterior stabilit. P1 = CA sau CE +  dorit. Un astfel de pret nu se poate aplica in toate cazurile. Procedeul se aplica la produse complexe, care implica o durata mare de aplicare, cum ar fi instalatiile complexe, avioane, etc, si la care pretul nu poate fi evaluat de la inceput cu exactitate. Modelul acesta de calcul, trebuie practicat cu oarecare prudenta deoarece ofertantul pentru a-si atinge profitul dorit, asteptat, pleaca de la premiza ca toate costurile se vor realiza (acoperi). De exemplu, SUA in industr electrotehnica, au urmatoare desfasurare: P = Cmat prime + C manop directa.

D. Procedeul traditional de stabilire a preturilor: Are la baza ,tot, costul unitar total, insa la calculul profitului se porneste de la marja neta de profit. In forma relativa, de regula, de aplica un coeficient multi#

‚plicator, care dau nastere la urmatoarea relatie de calcul: P1 = C1+(1+m) m = marja relativa de profit; P1 = C1 * k, k = coef multiplicator. Proced aceddxxdxxxxxxxxxx1015sta are asemanari cu cel al costului plus. Se poate calcula pe orice stadiu al produs, fapt care il apropie acest proced de cel al insumar factorilor . Pretul este o suma de costuri si marje, fiecare adaugand in stadiul sau o marja de profit la pretul de cumparare. Este o suma de marja, pe fiecare stadiu al circuitului produsului. Pentru producat, pretul este dat de relatia: P1 = Cost unitar complet / 1 –m. Pt stadiul urmator la acest pret se adauga marja dorita. Marjele sunt diferentiate dupa natura produselor: prima necesit: 8 – 10%; prod de lux , au marje ridicate, cuprinse intre 120, 180 ..... 300 %. Pretul obtinut dupa procedeul de fata nu aduce profitul cel mai mare, se poate insa stabili profitul maxim stabilit in pret. In acest caz, se foloseste metoda cunoscuta, bazata pe relatia cost – profit- volum al vanzarilor . Vanzarile cresc pe masura ce creste si productia. Exista un punct al productiei la care incasarile din vanzari, doar acopera costurile, fara a se obtine profit, acesta este punctul mort al productiei (prag de rentabilitate).

E. Procedeul calculului pe ocolite a pretului - se stabileste tot in fct de costul unitar complex, dar in fct de un obiectiv ales, altul decat profitul si care de regula il constituie randamentul capitalului. Aplicarea sa urmeaza urmatoarele etape: - stabilirea obiectivului de atins: randamentul capitalului; convertirea obiectivului ales , in rata rentabilitatii. Relatia este urmatoarea: r=K/Cta * µ, unde r = rata rentab, k = capit utiliz, Cta = cost tota anual, µ = randamentul capitalului. – stabilirea pretului care este: P1 = C1 + C1*r = C1 (1+ K/Cta * µ) . Pretul astfel stabilit este in fct de obiectivul ales, dar la rentabilit s-a ajuns prin ocolire, trecand prin obiectivul ales.

F. Procedeul obiectivului tintit - In acest caz se urmareste obiectivul recuperarii investitiilor. Acest procedeu parcurge urmatoarele etape: - stabilirea ratei investit – data de relatia r = a / I, stabilirea profitului dorit, determinarea pretului, care este dat de relatia: P1 = C1 + r* I. Pentru recuperarea investitiei, pretul astfel stabilit ar trebui sa asigure vanzarile totale ale firmei. Acest lucru este improbabil pt ca nu s-a avut in vedere cererea. Daca insa se ajunge la reducerea costului unitar atunci exista posibilitatea recuperarii investitiilor facute.

Fisiere in arhiva (1):

  • Preturi si Tarife.doc

Alte informatii

o fitzuica , de cateva pagini,